Poezie
POVESTEA...
1 min lectură·
Mediu
Oamenii suiau povarnisul si osteneau.
Copilul ii asculta vocea
Si a hotarat sa nu mai creada in vise.
Dupa o zi, a avut primul semn:
Putea zari stelele prin acoperis.
S-a mutat in somn fara sa-si dea seama,
Iar acum, cand soarele se ascundea,
Se afla in cealalta tara.
Care este cea mai mare minciuna din lume?
Cine ar putea s-o cunoasca mai bine ca tine?
Oamenii rostesc lucruri ciudate
Si lacul a tacut un timp.
Evident ca nu intotdeauna
Marea Opera ia forma unui om!
Simpla idee de a transforma
Ii inspira frica...
A mancat vulturii in tacere,
Insa vinul ii era interzis prin lege.
Intotdeauna inainte
De implinirea unui vis,
Stia ca ora cea mai intunecata
E cea dinaintea rasaritului,
Deoarece, in cazul acesta
cea care sufera cel mai mult este inima.
Iar inimilor nu le place sa sufere.
Din ziua aceea
Copilul si-a ascultat inima.
Iar lacul a reinceput sa cante.
Copilul azambit...
Viata si drumul sau
fusesera presarate cu semne!
001.897
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 164
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 31
- Actualizat
Cum sa citezi
Adriana Camelia Silvia Popp. “POVESTEA....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adriana-camelia-silvia-popp/poezie/30851/povesteaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.