Poezie
Patchwork
1 min lectură·
Mediu
Uneori am senzatia aia
idioata, nu deja-vu,
ci deja trait, de parc-as fi targuit
bucati de existenta de la second-hand
si, culmea,
le-am cumparat tot pe-ale mele!
Imi strang imprejur,
ca pe o patura din petice colorate,
viata.
O privesc si cele cu tine
sunt asa de rare si-atat de putine...
Ce soare-i afara!
Ce bine-ar fi fost sa fii
si tu acum...
sa mancam cremsnit,
sa bem sampanie si sa facem dragoste.
Acum ploua meschin si mohorat.
...sa ne fi plimbat prin ploaie,
razand in hohote si sarind in baltoace,
sa se uite la noi trecatori
zgribuliti, mohorati ca si ploaia,
ca la niste nebuni
evadati de pe Marte.
Sa ne-ntoarcem de mana acasa,
uzi ca niste caini vagabonzi
si sa ne-azvarilim hainele vraiste,
tipand si scotand limba
la vremea de-afara...
Azi ninge.
Cu fulgi atat de mari si candizi
incat ma sufoca.
Iarna n-am amintiri cu tine.
Doar o cumpana intre ani
c-un omat sticlos,
cumplit de alb si de mare
si-un singur rand
de urme de pasi,
ratacind greoaie
si dezorientate...
013046
0