Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

OARE?

2000

1 min lectură·
Mediu
Ma prefac ca te cred.
Poate totusi nu minti.
Poate totusi iti pasa.
Nu mai cred in nimic.
As vrea, cat as vrea,
Dar mi-e cumplit de frica.
M-a blestemat cineva
Sa ma trezesc de fiecare data
Si totusi sa sper
Ca mai pot sa visez.
Sfarsita,
Ma ghemuiesc in mine
Ca un animal haituit
Ce-a mai castigat un ragaz de o clipa,
Inchid ochii si ma invadezi,
Te vad peste tot
Si in fiece clipa.
Te urasc, o Doamne, cat te urasc
Cand nu esti!
Imi vine sa urlu, sa te-njur, sa te zgarii
Pana la sange!
Iar cand apari
Dupa o groaza de vreme,
Senin, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat,
"Ei, ce putea sa se intample?"
Imi vine sa ...
Dar ma privesti inocent si obraznic
Si-atunci te strang in brate
Si te sarut ...
Am spus ca te urasc? Cand? Am uitat!
Am ajuns sa traiesc
Fiece clipa cu tine
Ca pe ultima ce-o mai am de trait,
Mi-e atat de rau
Si, totusi, atat de bine,
Incerc sa te cred,
Reusesc sa ma mint
002321
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
181
Citire
1 min
Versuri
37
Actualizat

Cum sa citezi

Adriana Camelia Silvia Popp. “OARE?.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adriana-camelia-silvia-popp/poezie/19815/oare

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.