Poezie
Sovaielnic
1 min lectură·
Mediu
Mi-au crescut ochi
Atat de grei incat
ii sprijin, cu privirea,
de pamant.
Miros in jur.
Simt pasii mei cazand,
spargandu-se de ceata
si de gand.
Plecata sunt
cu trupul la-nseuat,
insa, pe drum, capastrul
m-a tradat
si am ramas
intepenita-n vis.
Treziti-ma,va rog!
(plecata mi-s?)
042.553
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adriana Bochis
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 46
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Adriana Bochis. “Sovaielnic.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adriana-bochis/poezie/35021/sovaielnicComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ABDa, e posibil.... sa vedem ce putem face.
0
DTprivirea in jos e plugul ce ara
taramul atator sperante nedestelenite...
cand va fi timpul privirile se vor ridica singure...
deocamdata ramai asa! imi place \"intunericul\" tau...
taramul atator sperante nedestelenite...
cand va fi timpul privirile se vor ridica singure...
deocamdata ramai asa! imi place \"intunericul\" tau...
0
ABHm...chiar daca sunt in intuneric, tanjesc dupa lumina. si, da, privirea se va ridica singura la un moment dat...toate la timpul lor.
0
Si atunci poate ca pasii nu-ti vor mai sovai in ceata...