Poezie

Trenul toamnei

1 min lectură·15 septembrie 2014

Mediu

Trenul toamnei ne culege pe traseul desuet

Gândurile din vacanțe se înghesuie-n vagoane;

Amintiri, căzute frunze într-un suflet de poet

În amurguri vor vrăji urechiușe de cucoane.

Pași lenți vor purta maree pe covoare ruginii

Sub castani și nuci vom duce adierile montane,

Salutați cu cânt în glasuri de zburdalnicii copii.

Admira-vom într-un parc autumnalele saloane.

Luna plină va surâde printre ramuri desfrunzite

Atingând cu nostalgie tenul vreunei doamne bine.

Obosiți pe-o bancă gri de ale verii lungi ispite

Doi romantici amorezi doar de mână se vor ține.

Numa' eu întorcând oglinda pe-un perete coșcovit

Voi chiuli precum școlarii la al brumei dure curs

Și acoperind cu-o șapcă chipul trist și scofâlcit

Cu vin nou o să alung toamna vieții ce s-a scurs.

Pe măsuța zgâriată c-un condei bătrân în mână

Înșira-voi la minciuni despre amoruri ce-am trăit;

De suna-vei pe mobil la sfârșit de săptamână.

Aș putea ca să-ți recit sub gutui cum ne-am iubit.

001.272

Adrian Tarita. “Trenul toamnei.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-tarita/poezie/14055943/trenul-toamnei

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.