Poezie

Seara unui misogin

2 min lectură·30 iulie 2014

Mediu

E seara mea cu lună, ieșit-am la cules

Pe calde străzi sunt craci, buticuri,

E infernală promenadă cu fufe pe ales

Sunt chiar soții si alte dulci nimicuri.

Îmi umflu iute pieptul sub tricou mulat

Și trec zâmbind cu palma prin cărare.

Tipa-n taior se pare că m-a remarcat

Și-ntoarce capul, fără pic de ezitare.

M-opresc scăpând pe asfalt o altă sută;

Damei îi spun refrenul foarte cunoscut:

Probabil că-n a traficului grea derută

Pe jos din plic bancnota asta v-a căzut.

Ea decoltată, parfumată, cu stilat tupeu

Privește a mea mână cu-o tentă de mirare

O vede fără verighetă și apoi spune: Eu

Nu plimb biștari, doar carduri sau o floare.

Dar după cum remarc ești un etern galant

Așa că ia-mi din florăria de pe colț o roză

Putem servi o cină-n doi la un restaurant

Dialogând lejer despre metempsihoză.

Dorind să mă cultiv profund am acceptat,

În hinduism știam că nu 's destul de tare

Dar țelul meu de seară trebuie respectat

S-adorm cu palma între ale ei picioare.

Ne-am orientat într-o plimbare spre Regal

Vorbind pe drum de Eliade și Rebreanu

Acolo dupa dialoguri cu Chivas și Santal

Genunchiul meu îi atingea discret bulanu'.

Și timpul ne trecuse iute cu plăcuți fiori

La ora trei Omar Khayam creștea euforia

Am dat apel la un taxi și-n obosiții zori

Eram clienți sub duș la pensiunea Lia.

001.167

Adrian Tarita. “Seara unui misogin.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-tarita/poezie/14053670/seara-unui-misogin

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.