Adrian Suciu

Un text spectaculos, in care tehnicile de factura avangardista nu sint etalate ca o dovada de virtuozitate ci imbraca firesc o tona de continut liric. (Cintarul e subiectiv). Poemul are o visceralitate care se contrablanseaza prin parodic si o coerenta desavirsita: sa faci un asemenea \"colaj\" fara sa se vada urma de lipitura mie deja imi pare a fi o performanta demna de luat in seama. Multumiri autorului pentru oportunitatea unei asemenea lecturi.

Sint texte in subsolul carora simt nevoia sa-mi incep \"comentariul elaborat\" cu marturisirea sincera ca am simtit un fior pe sira spinarii si oricare cititor de poezie din placere a incercat senzatia asta macar de citeva ori in viata. Nici nu stii care e calitatea principala a textului: delicatetea notatiilor in aria maternitatii, frumusetea netrucata a scriiturii, echilibrul intre aerul voit desuet si pregnanta imaginilor, maturitatea stilului, impactul emotional. Asa ca le las pe toate insirate si spun ca am descoperit un text care m-a emotionat. Si ma gindesc, in naivitatea mea, ca asta e una din mizele importante ale poeziei.

E unul dintre cele mai inchegate poeme pe care le-am citit in ultima vreme. Amesteca emotii diferite, imagini, colaje, consideratii, revolta, nostalgie intr-un carusel ametitor. Iar povestea femeii care se apleaca indoind genunchii lent, ca o parere de rau, trebuie sa fii chiar rau sa nu o vizualizezi ca pe o reusita.

Pentru extraordinara forta de evocare a acestui text si pentru noianul de nostalgii pragheze. E o bucata vie, cu oameni vii.

M-a cucerit iconoclasmul acestui poem. Pentru ca e asumat, definitiv si fara incrincenari. O bucata anti-lirica perfect lirica daca e sa ne asumam paradoxul.

Pentru frumusetea comparatiei care deschide poemul. Pentru firesc si prospetime.
Ma zgiriie rau acea \"coincidenta neintimplata\", e din alt film.

Un poem rotund, care-si tine tensiunea condensata inauntru. Astepti sa explodeze in orice clipa si el refuza sa explodeze. O scriitura eficienta: maxim de efect cu minim de mijloace lirice. Remarc, totusi, ploaia care arde pamintul si soarele cu dinti cariati. Nu e rau deloc, chiar daca mi-ar fi placut sa fie si mai \"incrincenat\" de atita.

Va multumesc tuturor pentru atentia lecturii si pentru observatii. Dana, Ovidiu, din punctul meu de vedere in TOATE scenele e cite ceva ce scirtiie. Tinind cont ca este prima incercare dramatica pe care o fac, o vad mai mult ca pe un exercitiu de scriitura decit ca pe o \"opera\". Oricum, trebuie sa recunosc faptul ca am pierdut un pariu: e greu sa scrii teatru. Cit despre \"pixurile colorate\" din poem, Dana stie de ce. :))

Va multumesc tuturor pentru atentia cu care ati citit textul.

Madalina, Alice, Diana, Marinela, Petrut, va multumesc pentru lectura, comentarii si observatii.

Marinela, Academia Romana accepta ambele ortografii, chiar daca o recomanda pe cea noua. Eu le folosesc pe ambele dar am o predilectie pentru cea veche. Am facut filologia la Cluj unde am avut profesor un eminent lingvist, D. Drasoveanu, care ne-a \"indoctrinat\" timp de 5 ani de zile cu faptul ca noua ortografie este \"o facatura fara argumente lingvistice valabile\". Citatul ii apartine. Sigur, am putea purta o discutie cu argumente si contraargumente de natura stiintifica la cele doua ortografii. Fapt este ca, asa cum le accepta Academia Romana pe amindoua, le accept si eu pe amindoua: important este sa le folosesti corect. Nu-mi plac fundamentalismele de nici un fel - am avut o lunga si pasionala polemica pe acest subiect cu un adept al noii ortografii, polemica incheiata in momentul in care i-am demonstrat ca nu foloseste corect noua ortografie, desi o asuma cu pasiune. Citeste cu atentie texte in noua ortografie si o sa descoperi o greseala destul de raspindita: aceea de a folosi \"i\" din \"a\" dupa prefix, indiferent de natura lui. Asta e chiar o greseala flagranta, dupa normele Academiei. Dar, repet, e o intreaga discutie.
PS. Deci nu e vorba despre \"conservatorism\": e, pur si simplu, o optiune asumata, cu argumente.

Nu se adreseaza publicului din Romania in sensul ca Centrul Cultural Francez a comandat si finantat un tiraj pe care il distribuie in Franta, insasi esenta proiectului fiind popularizarea in afara. In buna intelegere cu patronul editurii Grinta, Gabriel Cojocaru, am si eu un numar de exemplare, pentru protocol, pentru prieteni si pentru cei interesati. Avind in vedere ca, in acest moment, ramin doar aproximativ 50 de exemplare disponibile, voi onora comenzile in ordinea cronologica a aparitiei lor. Multumesc tuturor celor care au fost alaturi de proiect si mai ales lui Alice Drogoreanu, careia i-am facut creierii varza cu nenumaratele mele pretentii/ urgente si Alinei Tanase, pe care am ametit-o cu vreo 20 de corecturi la carte inainte de bunul de tipar. Si va multumesc tuturor pentru cuvintele frumoase.

La poemele tale ma izbeste aproape intotdeauna pregnanta, plasticitatea, ineditul si inventivitatea nesecata a comparatiilor. Un text fluent, puternic si pe care l-am citit cu mare placere. Mi-ar face placere sa citesc, cindva, ceva mult mai concentrat, o \"esenta\" de emilian valeriu pal, mi-e limpede ca spatiile largi te inspira.

Va multumesc. :)

Stefania, multumesc pentru apreciere.
Ionut, fragmentele astea fac parte dintr-un roman care va fi publicat in serial in suplimentul cultural al Ziarului financiar incepind cu jumatatea lunii martie. Evident, dupa ce va fi publicat acolo o sa-i caut si un editor pentru aparitie in volum. :)

Vreau si eu cartea asta, de unde se poate cumpara? Ca daca umblu fara indicatii dupa ea, la cum circula cartile de literatura, rup doua perechi de pingele. Multumiri anticipiate oricarui imi poate da un raspuns.

Va multumesc tuturor pentru prezenta, semne si rezonanta. Adelina, ai dreptate, e vorba despre sprincene! :) O sa corectez, eu n-as fi remarcat eroarea niciodata. :))

Un poem superb, frust si semnificativ in acelasi timp, nimic nu e lasat la voia intimplarii. Finalul e fabulos nu numai pentru ca aduce o imagine cu totul surprinzatoare dar si pentru ca imaginea asta e plina de sensuri. Mi-a facut realmente placere sa citesc versurile astea.

Pentru luciditatea care strabate personala asta. Textul are valentele unui mic manifest, proaspat, teribilist cit trebuie si incintator. Imi place frazarea, care se muleaza perfect pe pasiunea cu care e scris textul. Iar povestea asta cu saracia de a nu avea nimic altceva pe lume decit un IP e frumoasa si daca o citim ca pe o figura de stil si daca o citim ca atare. Un text surprinzator.

Pentru energia debordanta a acestui poem, pentru prospetime si pentru calitatea scriiturii. Chiar daca, in citeva rinduri, solutiile textuale imi par la prima mina, frumusetea poemului e nestirbita.