Poezie

Bacoviană

1 min lectură·4 martie 2009

Mediu

Într-o crâșmă obscură, inecată-n fum

Stau singur la o masă murdară

Iar paharul de votcă ordinară

Zace lângă o solniță înecată-n scrum.

Absent privesc prin geamul aburit

Ba ninge, ba plouă, e o umedă seară.

Un semnal anunță un tren în gară,

În parc un alcoolizat a murit.

Cu chipuri cenușii, lipsite de viață,

Navetiști în paltoane umede, grele,

Se-ascund sub șubrede, negre umbrele

Precupețe grăbite se întorc de la piață.

Și aș vrea să scriu de primăveri,

Sau de iubiri cum rar mai vezi

Dar in minte-mi vin doar zăpezi.

Și puhoaie. și câini hăituiți de hingheri.

Scârbit de știrile din jurnalul de noapte

Singur mă mint că nu mai îmi pasă

Alcoolizat plec într-un târziu spre casă,

Prin ploaia ce cade în demonice șoapte.

001.370

adrian rentea. “Bacoviană.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-rentea/poezie/1826025/bacoviana

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.