Poezie
Anorexia nervosa
2 min lectură·
Mediu
Tu
când te culci
închide ochii
privește-ți pleoapele
mi-a spus un prieten
dar el nu știe
că întunericul tremurat dindărătul pleoapelor
palpită în ritmul pulsațiilor inimii
care pare și ea că încearcă să țină pasul
cu vârtejul vocilor dintr-un radio stricat
ce schimbă post după post
jingle-uri din reclame
refrene dintr-un playlist schizofrenic
frânturi de versuri pe care le credeai îngropate
în atâtea și atâtea file începute și apoi închise
în schimnicele caiete din sertar
sufocat de acest amalgam haotic
deschizi ochii cu aviditatea unui înecat
care încearcă să ia o gură de aer
dai la o parte cearceaful jilav
și iei camera la pas
încercând să domolești răpăitul de tobe
al tuturor fricilor
pe care de o viață încerci să le ții îngropate
în măruntaie
și care acum amenință să-ți spargă pieptul
să-ți împrăștie creierii pe pereți
stai departe totuși de fereastră
deși în ea se reflectă ștreangul lui Iacobescu
n-ai vrea să mori stupid ca prostul
ignorând sfatul care zice să stai departe
de ferestre când e furtună
încetul cu încetul
după cincisute de pași
doar zece la sută din norma zilnică
pe care nu-ți faci griji că nu o vei îndeplini
răpăitul tobelor se domolește
la fel și cavalcada de tunete și fulgere
și prin fereastra rabatată
aerul curat e știut că face bine
din lume răzbate
sporovăitul ignorantelor locatare înaripate
primele voci
oameni întregi la cap
s-au trezit cu noaptea în cap
pentru a-și asigura un somn liniștit
și ticăitul monoton al pervazului
pe care încerci să-l ignori
pentru că îndeamnă la picoteală
și tu chiar nu vrei să mai închizi ochii.
001417
0