adrian pop

blasfemia bidirecțională a acestor combinații, ți-ai luat și pedeapsa.
la ce te așteptai, marinescule?:)

spus că nu se potrivește delicatețea inocenței cu răceala inteligenței/înțelepciunii, dar ai reușit să găsești un echilibru perfect. nu am prea multe de spus aici, este un text care pe mine m-a emoționat. este unul dintre textele care reușesc să comprime universuri în cîteva cuvinte.

s1, poți să renunți la ultimul vers. este cel puțin ciudat. eu în văd strident, explicativ-inutil.
"s-or gîndi, s-o" - la fel și aici, este-o construcție destul de stridentă.

altfel o poezie faină, simplă și expresivă.
îmi place.

la haos, ai dreptate.
fragilul rămîne, nu este întîmplător paradoxul alăturării celor două cuvinte.
unde era verde, am băgat ceva în plus, niște repetiții. :)
biba nu-i deloc imaginar. sau este imaginar în măsura în care existența este iluzorie, imaginară. biba-i psedonimul unui copil.
iar textul ăsta e o continuare. biba apare și în cel anterior, dacă îl citești și pe ăla o să înțelegi. cred. iar eu o să am o citire în plus.
idee-forță, da, da.

păcate cam asta-i ideea. poate să fie sau să nu fie inspirată, bună. dar asta am vrut să spun.
mersi și aici pentru feed-back.
estem important.

din cauză că n-am vrut să fiu foarte explicit senzația că lipsește ceva, nu știu.
este un text care trebuie să fie destul de ambiguu. doar nu poți spune direct și clar ce vrei să spui, ar fi suficientă o propoziție.
mersi.

ai dreptate, va trebui să găsesc o soluție pentru început. este, așa cum ai remarcat, un text pe care trebuie să-l cizelez. sau să-i dau drumul în recycle.
depinde.
pot fi enervanți și dihorii, dar tocmai de aia i-am păstrat. țin la ei.
mersi.

să nu remarc o intervenție divină în traseul acestui text.
astfel, autorul care nu demult sugera că doar textele proaste-s recomandate/înstelate, pe agonia, este, el însuși, recomandat. de unde rezultă că destinul însuși este dotat cu simțul ironiei.
simț care lipsește cu desăvîrșire poeziei. dar asta se compensează cu inserțile umoristice, multiple, ca să fiu în ton, dar total inadecvate contextului. "poemul și-a eliberat într-însa cuvintele cu un urlet", "să urce
niște trepte spre baltă, cu ochii adânc înfipți în pământ", "se oprea,
să-și tragă sufletul, sau poate un glonte în cap", "din urma ei se ținea de
mână cu umbra mirosul acela specific".
aș mai putea spune că poezia este nesigură, poticnită, că ideea nu are nicio valoare, că textul abundă în expresii școlărești și artificii ieftine. dar aș fi nedrept față de poetul care știe el mai bine ce și cum cu poezia lui și nerecunoscător față de textul care m-a amuzat-relaxat "al naibii de tare".

eu l-am gîndit chiar mai lung. cam dublu.
ăsta-i și motivul pentru care l-am lăsat doar atît - aș tot fi scris la el. iar asta înseamnă rutină. niet.
îmi place că ai văzut resemnarea. este ideea principală a textului. mai mult decît revolta.
mersi.

revolta nu are cum să fie nouă, evident, eu nu am pretenția că fac o chestie absolut originală dar nici nu cred că nu am voie să abordez o temă pentru că a scris despre allen sau, poate, cine știe, o fi printre zecile de imitatori, ancuța.
refuz să mă iau, pe de altă parte, prea mult în serios ca poet. că mă distrez uneori, aia-i, different strokes for different folks :)
mersi

adam, mersi, am cam vrut sa strîng, încă nu știu dacă-i varianta finală.

ancuța, poezia asta-i bună, ce să mai.
altfel, neah, știi că nu intru în polemici cu tine.
mă rog, nu intru în polemici cu nimeni, la nivelu ăsta - allen ginsberg, imn, același procedeu și alte bla bla-uri fără acoperire.
dar îs curios totuși about zeci de încercări aici pe pe agonia.
fă un efort pentru mine și bagă un linc, două. promit că nu comentez, nu compar, vreau decît să le citesc.
apropo, ți-am zis că poezia asta-i foarte bună?
simpla ta intervenție aici certifică asta.
și, evident, sincer, mersi.

păi nici nu am vrut să dau vreun exemplu. sînt doar 3 epigrame care îmi plac.
și, dacă vrei, dovada că nu sînt chiar dracu gol cînd analizez o epigramă. adică pot să admit și mici imperfecțiuni, nu mă interesează perfecțiunea. :P

da, faină de tot a lui păstorel.

mod ciudat de-ați exprima bucuria, olariule.
dar știi că-s băiat bun - uite cîteva epigrame care-mi plac.
aparțin lui george lesnea.

adresată lui manolescu:

"Manolescu, cum se știe,
M-a scos din antologie.
Deci, îmi e prieten drag.
El mă scoate, eu îl bag!..."

unei doamne cu picioare frumoase:

"Privind-o lung, îmi spun mereu,
Prins de-o sublimă încîntare:
Ce splendid ar fi versul meu
Să aibă asemenea picioare"


lui corneliu baba:

"Corneliu Baba-i om de treabă/
Și mie-mi este foarte drag.
Din Iași el a plecat ca... babă
Și-n Iași a revenit... moșneag"

punctul meu de vedere poți să propui epigrama spre recomandare, chiar nu am nicio problemă cu asta.
tot din punctul meu de vedere ești un epigramist bun. dacă nu credeam asta nu interveneam sub textul tău. oricum asta se întîmplă foarte rar, mai exact a doua oară. și, după modul cam stupid în care reactionați, se va întîmpla și mai rar.
mai exact deloc.
după cum am spus mai sus îs sătul pînă peste cap de aere, figuri, genii sau aspiranți la glorie. comentați-vă între voi pînă vă crapă sistemu.
de sistemu electronic, zic.

un producător de epigrame, nu prea ai simțul ironiei. explicabil, una-i să privești prin lunetă, alta-i să fii privit prin numitul dispozitiv.

evident că-i cacofonie. un discurs trebuie adaptat la standardele impuse de interlocutor. pentru o comunicare eficientă.

dacă ai și alte nelămuriri îți stau la dispoziției.
(nu foarte mult timp, totuși, cum bine ai remarcat am același nume ca fostul ministru)
aș prefera să nu, totuși.
îs sătul de "doxați".
de amatori erijați în instanțe literare.

p.s poate crezi că "doxat" este o insultă.
nu-i.
caută în dex dacă nu mă crezi.
ești un expert al goagălui, ai demonstrat deja asta.

așa-i n-am citit epigrame cu atît mai mult nu am făcut studiu aplicat pă poantă.
motiv pentru care am exprimat o părere în nume propriu. pă persoană fizică, adică.
că zici tu că-i bună, sincer, nu mă interesează. criteriul meu de evaluare/interpretare nu-i sfichi. indiferent cît de traumatizant este pentru tine.

cît despre poantă - colonie deodorant, da, este un traseu firesc, dar în contextu ăsta deodorantul nu are nicio relevanță. "nu sîntem deodorant" (noi, ca nație) este pur și simplu o inepție.
olariu are epigrame bune. asta nu-i.
iar eu cînd o să am nevoie de "interpret" sau de asistent care să-mi extragă definiții din dex, sigur o să te anunț.

cam slăbuță, olariule.
de poantă zic. colonie - deodorant, cam forțată.
trasă de rimă.

nu pot să pun italic la ultima strofă.
mersi.

nicio animoziate. m-a amuzat, nu m-a iritat intervenția ta.
și pentru că nu prea mai aveam chef de comentarii, am apelat la stratagema de mai sus pentru a spune că-mi place poezia.
sînt convins că ți s-a întîmplat și ție.

îmi place poezia asta, aș fi spus ceva aici, dar nu mai am niciun chef.
evident, este greșeala mea, am citit și comentariul anterior. moment în care am înțeles că există un "timp de aur" al reacției exprimate în feed-back. sau comentar. drept urmare mi-am făcut o cafea și-am făcut un barbut.