Poezie
S o n e t 1 3
1 min lectură·
Mediu
S o n e t 1 3
Pe-o strâmtă linie îmi duc ființa,
Alături de o pasăre și-o floare,
De-un nor tălâmb bocit de-o ursitoare
Și de un grai supus cu elocința.
Mai sus e altă lume de odoare,
Acoperindu-și sânii cu velința.
Mai jos de mine scurmă neputința
De a străpunge verbul care moare.
Trei căi de fum, cu linii paralele,
Trei emisfere cu un miez gălbui
Hălăduiesc cu suflete rebele
Și sângerează-n carnea orișicui.
Le simt pulsând, haotice inele,
Când încropesc un timp al nimănui.
044.558
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adrian Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 87
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Adrian Munteanu. “S o n e t 1 3.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-munteanu/poezie/68311/s-o-n-e-t-1-3Comentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
LSDistincție acordată
LSLuminita Suse✓M-am trezit cu gândul la sonetul zilei. Nu l-am găsit. Hopa, mi-am spus, Adrian și-a luat pauză o zi, era oarecum de așteptat, la grea muncă s-a înhămat... Dar iată, m-am înșelat. Ai postat imediat acest nou sonet despre trei existențe parelele, Doamne, și toate trei la fel de haotice și rebele...
0
AMMult prea bună, răbdătoare și constantă Luminiță,
Aproape că am senzația comunicării simultane, întratât de promt a venit lectura ta, bucuria adăstării comune în pragul unor simțiri care nu ne sunt străine.
Ca să nu mă repet, n-am să mai mulțumesc, dar trebuie să știi că întotdeauna această sintagmă îmi stă pe buze, iar prezența ta îmi dă curajul de care nu întotdeauna m-am simțit pătruns.
În privința apariției mele de fiecare zi, trebuie să-ți mărturisesc că , în primul rând, este vorba de o competiție cu mine însumi și nu am de gând să mă abat de la ideea inițială. Voi prelungi drumul cât mai mult posibil, până când voi mai fi încă sănătos. Ce-ai zice dacă aș spune \" până la infinit \". Poate e prea mult, dar e, oricum, poetic.
Aproape că am senzația comunicării simultane, întratât de promt a venit lectura ta, bucuria adăstării comune în pragul unor simțiri care nu ne sunt străine.
Ca să nu mă repet, n-am să mai mulțumesc, dar trebuie să știi că întotdeauna această sintagmă îmi stă pe buze, iar prezența ta îmi dă curajul de care nu întotdeauna m-am simțit pătruns.
În privința apariției mele de fiecare zi, trebuie să-ți mărturisesc că , în primul rând, este vorba de o competiție cu mine însumi și nu am de gând să mă abat de la ideea inițială. Voi prelungi drumul cât mai mult posibil, până când voi mai fi încă sănătos. Ce-ai zice dacă aș spune \" până la infinit \". Poate e prea mult, dar e, oricum, poetic.
0
CV\"Mai jos de mine scurmă neputința
De a străpunge verbul care moare.\"
Acelasi omniprezent sonetist, care incropeste \"un timp al nimanui\"...de ce nu si dincolo de infinit ?
De a străpunge verbul care moare.\"
Acelasi omniprezent sonetist, care incropeste \"un timp al nimanui\"...de ce nu si dincolo de infinit ?
0
AMDistincție acordată
Excelent versul de final: \"Când încropesc un timp al nimănui\".
Tot respectul, maestre! M-ai convins, voi fi un cititor fidel al sonetelor tale!
0