Un pat de frunze între blocuri sure

Un alt sonet, un alt registru, ai început să cripeze și acest lucru începe să-mi placă, e un alt mod de exprimare, e un altfel de a spune lucruilor pe nume. Chiar dacă e trist aici la tine, decopăr o amestecătură de stări, de la patul de frunze, la fusta femeii, de la scrumul dens la năluci și totul se termină în umbra morții? Nu dragule, totul are o continuitate, doar decorul se schimbă și fomează un nou tablou pentru următorul sonet al poetului. Hai, încearcă un poem plin de bucurie, știu că mai ai, așa că...

Va veni și bucuria poetului și a omului, dar nu știu în care lume și cât mai e până atunci. Niște sforțări voi face totuși. Cât de curând.

Pictura vietii tale pare cenusie. Poate va venii ziua cand vei mai folosi si putin optimism :P

Și eu sper să se întâmple acest lucru. Deocamdată sunt înconjurat de spaimele morții și nu pot face altceva decât să mă surprind așa cum gândesc și simt. Altfel ar fi o facătură fără adâncime. Ce pot să fac este să-ți doresc să fii ocolit de astfel de stări. Nu pentru că ele nu ar fi fructuoase în poezie, ci pentru că nu sunt benefice pentru ființă.
Să ne auzim cu mai mult bine.