Poezie
Când ți-oi trăzni vreo două cu sacoșa
Sonet 496
1 min lectură·
Mediu
când ți-oi trăzni vreo două cu sacoșa
în borta mă-tii strâmbe mă ghiolbane
din fund de rablă ies două ciolane
se cunoșteau pândeau să-mi fure broșa
ce bă ești mare și ne faci fasoane
ce ți-a făcut mă prefăcui fantoșa
ce-a îndesat până-n gâtlej brioșa
scuipată-n glod și cu verzui flegmoane
ce să mai spun să-njur să-i iau de chică
sunt prea bătrân puterile-mi s-au dus
nimic în jur nu mișcă nu abdică
din neputința gândului nespus
îngheață toți cu-n nod în plex de frică
în stație o iau către apus
29 iulie 2006
043.944
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adrian Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 94
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Adrian Munteanu. “Când ți-oi trăzni vreo două cu sacoșa.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-munteanu/poezie/224238/cand-ti-oi-trazni-vreo-doua-cu-sacosaComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
CRtitlul este foarte bine ticluit :))si poemul rupt dintr-o cruda realitate. atins moldoveneste. cu sincera admiratie, cristina
0
AMsi cum ti-a reusit! asa-i lumea , iar versurile tale nu o imblinzesc, dar ne-o oglindesc si asta placut...
0
AMMai întâi iertați-mă pentru întârzierea cu care răspund. Cam asta fac eu zilnic : puțin timp pentru postare și, mult mai târziu, alt puțin timp pentru a mai vedea ce se întâmplă în lume(a literară). În rest, probleme de serviciu.
Dana - n-am premeditat declanșarea unei bombe de interes încă din titlu. Vezi bine că nici așa nu-i poți urni pe oameni spre textele mele. Se pare că numele meu nu e prea bine văzut în ultima vreme, din motive pe care le bănuiesc doar parțial.Nu e nici un bai. Cine rămâne, merită, cine nu, nici o pagubă.
Despre finalurile care îngheață, este vorba de o marcă a trăirilor mele de acum. Am mai spus-o : eu scriu în funcție de cum simt. Se pare că viața mi-a adus acum în cale una dintre cele mai dramatice momente din existența mea și asta se recunoasște în ce scriu. E vorba de un șir lung de sonete urbane care vor face parte din al treilea volum de sonete al cărui lansare e deja programată în 22 iunie. Vezi, ți-am făcut și confidențe, ca dovadă a prețuirii mele pentru constanță și bune intenții.
Cristina - așa e. Extrag din jur ceea ce mi se pare că, în ciuda dorințelor noastre de cosmetizare, rămâne ca o marcă a timpului nostru, a lipsei noastre de civilizație, pentru care ar mai fi trebuit să stăm încă vreo 20 de ani ( după cei ai lui Brucan) până să avem dreptul real de a ne considera în rândul țărilor europene. Poate că sonetele mele își aduc și ele contribuția la reiterarea acestui adevăr.
Anni - nu am pretenția să îmblânzesc lumea, pentru că nu-mi arog calități de lider sau persoană cucernică. Fac doar, cum ai remarcat, să mai creionez odată - cu mijloacele și posibilitățile mele -ceea ce se găsește în jurul nostru și, deseori, ajunge până a ne vicia gesturile și trăirile.
Să fiți iubite, voi, cele trei crăiese de la Răsărit.
Dana - n-am premeditat declanșarea unei bombe de interes încă din titlu. Vezi bine că nici așa nu-i poți urni pe oameni spre textele mele. Se pare că numele meu nu e prea bine văzut în ultima vreme, din motive pe care le bănuiesc doar parțial.Nu e nici un bai. Cine rămâne, merită, cine nu, nici o pagubă.
Despre finalurile care îngheață, este vorba de o marcă a trăirilor mele de acum. Am mai spus-o : eu scriu în funcție de cum simt. Se pare că viața mi-a adus acum în cale una dintre cele mai dramatice momente din existența mea și asta se recunoasște în ce scriu. E vorba de un șir lung de sonete urbane care vor face parte din al treilea volum de sonete al cărui lansare e deja programată în 22 iunie. Vezi, ți-am făcut și confidențe, ca dovadă a prețuirii mele pentru constanță și bune intenții.
Cristina - așa e. Extrag din jur ceea ce mi se pare că, în ciuda dorințelor noastre de cosmetizare, rămâne ca o marcă a timpului nostru, a lipsei noastre de civilizație, pentru care ar mai fi trebuit să stăm încă vreo 20 de ani ( după cei ai lui Brucan) până să avem dreptul real de a ne considera în rândul țărilor europene. Poate că sonetele mele își aduc și ele contribuția la reiterarea acestui adevăr.
Anni - nu am pretenția să îmblânzesc lumea, pentru că nu-mi arog calități de lider sau persoană cucernică. Fac doar, cum ai remarcat, să mai creionez odată - cu mijloacele și posibilitățile mele -ceea ce se găsește în jurul nostru și, deseori, ajunge până a ne vicia gesturile și trăirile.
Să fiți iubite, voi, cele trei crăiese de la Răsărit.
0
finalul înclină balanța are amprenta unei esențe tari, zâmbetul inițial îngheață și înfrigurează a trecere...
eu, cititorul tău,