Când ți-oi trăzni vreo două cu sacoșa

Adrian, recunosc, titlul acesta este grabnic chemător:)

finalul înclină balanța are amprenta unei esențe tari, zâmbetul inițial îngheață și înfrigurează a trecere...

eu, cititorul tău,

titlul este foarte bine ticluit :))si poemul rupt dintr-o cruda realitate. atins moldoveneste. cu sincera admiratie, cristina

si cum ti-a reusit! asa-i lumea , iar versurile tale nu o imblinzesc, dar ne-o oglindesc si asta placut...

Mai întâi iertați-mă pentru întârzierea cu care răspund. Cam asta fac eu zilnic : puțin timp pentru postare și, mult mai târziu, alt puțin timp pentru a mai vedea ce se întâmplă în lume(a literară). În rest, probleme de serviciu.

Dana - n-am premeditat declanșarea unei bombe de interes încă din titlu. Vezi bine că nici așa nu-i poți urni pe oameni spre textele mele. Se pare că numele meu nu e prea bine văzut în ultima vreme, din motive pe care le bănuiesc doar parțial.Nu e nici un bai. Cine rămâne, merită, cine nu, nici o pagubă.
Despre finalurile care îngheață, este vorba de o marcă a trăirilor mele de acum. Am mai spus-o : eu scriu în funcție de cum simt. Se pare că viața mi-a adus acum în cale una dintre cele mai dramatice momente din existența mea și asta se recunoasște în ce scriu. E vorba de un șir lung de sonete urbane care vor face parte din al treilea volum de sonete al cărui lansare e deja programată în 22 iunie. Vezi, ți-am făcut și confidențe, ca dovadă a prețuirii mele pentru constanță și bune intenții.

Cristina - așa e. Extrag din jur ceea ce mi se pare că, în ciuda dorințelor noastre de cosmetizare, rămâne ca o marcă a timpului nostru, a lipsei noastre de civilizație, pentru care ar mai fi trebuit să stăm încă vreo 20 de ani ( după cei ai lui Brucan) până să avem dreptul real de a ne considera în rândul țărilor europene. Poate că sonetele mele își aduc și ele contribuția la reiterarea acestui adevăr.

Anni - nu am pretenția să îmblânzesc lumea, pentru că nu-mi arog calități de lider sau persoană cucernică. Fac doar, cum ai remarcat, să mai creionez odată - cu mijloacele și posibilitățile mele -ceea ce se găsește în jurul nostru și, deseori, ajunge până a ne vicia gesturile și trăirile.

Să fiți iubite, voi, cele trei crăiese de la Răsărit.