Poezie
Îmi ațintesc ființa către golul
Sonet 407
1 min lectură·
Mediu
Îmi ațintesc ființa către golul
În care cad plesniri de aspre bice.
Strigătul mea e gata să abdice
Și-n miezul tainei să-și predea obolul.
Simt lângă frunte plesnet de alice.
Nici vechiul frate nu-mi întinde bolul,
Iar cel blajin azvârle vitriolul,
Voind sub piele vrerea să-mi despice.
Necugetatul s-a căznit să spună
Că-i nefiresc să pleci spre nesfârșit,
Dar cel ce-n cuget fulgerări adună
Chiar eu rămân, pândind desțelenit,
Neizbutind, sub patima nebună,
Și mă găsesc pe mine, cel smerit.
17 ianuarie 2005
033.388
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adrian Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 83
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Adrian Munteanu. “Îmi ațintesc ființa către golul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-munteanu/poezie/177990/imi-atintesc-fiinta-catre-golulComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Este ceea ce numesc eu o urma.
Revin, sa ma conving ...