Poezie
Printre grădini arzând îmi port povara
Sonet 272
1 min lectură·
Mediu
Printre grădini arzând îmi port povara,
Ferind-o de a iederei dogoare.
Săgeți de foc se-mplântă în picioare
Din arc de greieri ce-au sfărmat vioara.
Zvârlit pe umeri, rugul de răcoare
Și-a-nfipt în carnea tăbăcită gheara.
Îmi picură pe-un colț de geană seara,
Când fructele au devenit amare.
Prin sângele de zmeură vegherea
Rotește-n tâmplă timpul ca un fus.
Mi-au smuls din piept uimirile puterea
Și m-au târât smintite-ntr-un apus.
Prelungi bejenii adâncesc durerea
Acelor vremuri ce-n etern s-au dus.
3 martie 2005
023.798
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adrian Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 82
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Adrian Munteanu. “Printre grădini arzând îmi port povara.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-munteanu/poezie/111645/printre-gradini-arzand-imi-port-povaraComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
CA
CACarmen Andreea Anghelina✓
Ca intotdeauna, eu, in pagina ta, cu o stea din sufletul meu pentru versurile tale minunate, ce trebuie spus mai mult despre ceva minunat, chiar, ce trebuie spus?!
0
RMcu toată amărăciunea iscată dintr-o grea povară
sunt convins că-acea grădină e-o priveliște rară
...
numai bine
sunt convins că-acea grădină e-o priveliște rară
...
numai bine
0