Poezie
Îmi uit cuvântul. Te ating cu gura
Sonet 259
1 min lectură·
Mediu
Îmi uit cuvântul. Te ating cu gura
De la picioare aplecat spre pleoape.
Străbat câmpii și nu las să îmi scape
Cuibare moi ce-mi întețesc arsura.
Dau de scânteia pulpelor aproape
Și-mi prăvălesc dorințele de-a dura
Spre crângul vieții năucind făptura
Dintr-un afund de patimi să se-adape.
La sâni trufași mi se oprește lutul,
La sfârcul poftei ce s-a-nfipt în lan
Și urc năvalnic pârjolind ținutul
Uitărilor ce s-au pierdut în van.
Când buzele nu-și mai desprind sărutul,
Cobor în tine spre un alt liman.
21 ian.2005
033.769
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adrian Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 87
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Adrian Munteanu. “Îmi uit cuvântul. Te ating cu gura.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-munteanu/poezie/108695/imi-uit-cuvantul-te-ating-cu-guraComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
AMAmbele variante se încadrează în norme. Depinde de felul în care frazează fiecare.
Cu drag
Cu drag
0
D
Un poem de exceptie,intr-adevar,in care nu reusesc sa-nteleg totusi daca iubirea se subantelege, sau daca in contextul dat nu exista loc pentru ea;observ ca \"jocul seductiei\"ia forme periculoase-\"cuibare moi ce-mi intetesc arsura\"-zici tu...asadar,in acest joc \"nonverbal\"de...cuvinte monotonia nu-si are loc, deoarece tu tii neaparat sa mentionezi acest lucru:\"cobor in tine spre un alt liman.\"
0
\"Străbat câmpii și nu mai las să-mi scape\".
Mă bucur mult că mi-ai răsplătit așteptarea.
Anda cu drag,