adrian jigăranu

și încerc să mă abțin, și-mi dau palme peste față, jur că nu mi-i de la vin, dar e o lege amară-n viață \"chiar daca ești în rahat până la nas, o să deschizi totuși gura\" Murphy

cum să construiesc asta? dacă pun iluziile, phantasia, dumnezeii peste Adevăr o să iasă căcăniu dacă zidesc Adevărul între iluzii, phantasia, dumnezei Adevărul o să-și dea

lasă-i lumile lor frumoase și perfecte, capetele ațipite, apele din priviri lasă-i, nu sunt reali viața le-a fost furată de o babă bătrână, bătrână de tot lasă-i, ți se par

calul se prăbușise în șanț picioare rupte inutilizabil se uită speriat la cei din jur, la mașină, la stăpânul lui, care bocește la o parte, va rog da, inutilizabil polițistul îmi

nu trebuie să înțelegi, să vrei, să înțelegi nimic nu a fost săvârșit încă. scuipă-mă, sper că ai mațe tari, sper că ai exersat scârba. dacă păroșenia masculilor iți este

moartea copilei creier, doar creier agonizând, celule scăldate în spaimă \"White bewinged angel of light tempts me to change my life come, come to me, she whispers longing eyes, she stares

prin atena bântuie câinii, latră și fac pipi prin temple păgâne nu pupa mâna sfântului, nu știi pe unde a fost pe rege l-au purtat pe un scut de bronz și l-au lăsat să-l lingă câinii nu

O pălărie cu animale. Uneori extragi un animal despre care nu știai că e acolo. Alteori îl extragi pe același și nu-l recunoști. Dar într-o seară, o singură seară le poți număra pe toate și le poți

după ce bei cafea și scuipi în chiuvetă parcă ai scuipa sânge. sânge întunecat, parcă stors dintr-un leș mi-ar fi plăcut să fiu bătrân. să am o bucată mare de timp, mirosind a bunic pe care să

uneori prin locul cu care gandesc - in cosul pieptului, putin sub inima - nu mai curg ganduri, ci durere si atunci nu mai sunt un om mare, mare, ci un om mic, mic, mic ma inghesui in

\"Dumnezeu ar fi fost un țopârlan oarecare, un infatuat lipsit de bun simț și inteligență dacă ne-ar fi creat doar pentru a-l iubi, a-l sluji, a-l preamări. Greșeala celui mai frumos dintre îngeri a

poezia, ca orice artă, e menită să provoace orgasmul cer albastru, nori: aaah! curve, București împuțit: aaah! eu, ego, sine, tu: aaah! tristesse: aaah! toamnă, iubire,

înghite oamenii, cât mai mulți, cât mai jegoși, cât mai perverși și nu te opri nu cere să se ia de la tine blidul cu căcat și de-o să vomiți cineva tot o să te oblige să lingi la loc și

cum iarba se așează pe cadavre, zâmbetul pe chipuri hâde, lumina pe gunoaie, fluturii pe curve cum cântă îngerii morții, orbii, lebedele, Ofelia cum Omul, stăpân pe ale sale mormane

darul îți cumpără sufletul, sacrificiul îți cumpără sufletul, dumnezeu ți-l ia cuvântul se strecoară în gând, să-i tulbure tăcerea , oamenii îl caută pe saltele pline de

universul nu e decât o armonie, un cântec de energii, lumină, atomi și mase iar toți dumnezeii țipă ca din gură de șarpe, să nu auzi, dăruiesc chipuri de lut, să nu percepi bătaile inimii

Aceeași specie în haine noi, cu un nou chip, aceeași ideologie, aceleași caracteristici. Pupată sârguincios în cur de partidele de centru- dreapta, mângâiați ușor, pretențios, de noua religie, ce-i

Am constatat cu stupoare că nu studiez altceva decât o înșiruire de erori; admirabile, excelent argumentate, credibile, poetice, dar totuși erori. Gândirea, logica, nu sunt decât unelte. Nu

-Mă întreb doar cum Dumnezeu ar desface Absurdul, cum ar îmblânzi ceea ce ne macină și ne distruge, ne sfâșie și ne rupe dinții în țărână. Cu mintea și sufletul meu nu pot gândi un astfel de lucru,

poate că ești fecioară, mamă, dar laptele din sânul tău tot savoare distinctă de curvă mi-a dat sângele meu pe placul oilor, carnea mea pe placul porcilor amabil, discret, curat, întrupat

Sisif sau Neantul? Neantul, promit! gândurile sunt doar atomi, strânși unii in alții de teamă ceea-ce-se-arată-în-sine-însuși ( q.e.d ) să închinăm deci, dragi cadavre, stimat

îndeasă-mi pământ în gură îndeasă scoate limba de cățea și aranjează-mi cravata cum știi \"poruncă nouă vă las eu vouă- prunc-ucidere\" -îți place? -da -încă unul,