adrian jigăranu

mi-e teamă, o teamă ca o vacă blândă privindu-mă vreau să fiu alb, pacea inimii- apă caldă în vene un om între oameni, toți purtând cearceafuri, toți având același chip, spunând același

\"despre ceea ce nu se poate vorbi trebuie să se tacă\" ludwig wittgenstein răspunsul și întrebarea coexistă întrebarea ce nu conține răspunsul nu trebuie pusă răspunsul condiționează

blocaj într-un roman de secol optsprezece insultă, dezonoare, plictis, dame, actul apoi rânjeam cu toții frățește și nu însemna crimă doar un cerc elitist de oameni de altfel întregi la

un nou eon triburile de aborigeni și-au construit o Armada imensă nave din scoici tancuri de lemn avioane din piele de cangur au purces la supunerea omenirii cetate cu

O pălărie cu animale. Uneori extragi un animal despre care nu știai că e acolo. Alteori îl extragi pe același și nu-l recunoști. Dar într-o seară, o singură seară le poți număra pe toate și le poți

crunt blestem să nu poți cunoaște să nu poți fi totul îți plângi în pumni de milă simpla expresie simplul uman simplul orizont în deschidere umilință doar primul impuls: tabula

darul îți cumpără sufletul, sacrificiul îți cumpără sufletul, dumnezeu ți-l ia cuvântul se strecoară în gând, să-i tulbure tăcerea , oamenii îl caută pe saltele pline de

Primele cuvinte bună ziua sunt un prunc abia născut (cel de dinaintea mea tentativă de suicid dar a murit de prostie) și vă rog tare frumos să mă învățați cuvinte, limbi și

Sisif sau Neantul? Neantul, promit! gândurile sunt doar atomi, strânși unii in alții de teamă ceea-ce-se-arată-în-sine-însuși ( q.e.d ) să închinăm deci, dragi cadavre, stimat

îndeasă-mi pământ în gură îndeasă scoate limba de cățea și aranjează-mi cravata cum știi \"poruncă nouă vă las eu vouă- prunc-ucidere\" -îți place? -da -încă unul,

după ce bei cafea și scuipi în chiuvetă parcă ai scuipa sânge. sânge întunecat, parcă stors dintr-un leș mi-ar fi plăcut să fiu bătrân. să am o bucată mare de timp, mirosind a bunic pe care să

Ritual imens e Totul. Orice gest- un act, orice cuvânt- rugă fără adresă. Nimic fără importanță, nimic fără locul său in marele dans al Universului. Și e destul de greu, când tot ce atingi e

masă. oameni împrejur, vorbind. oh, doamne, n-aș dormi, beat, pe masa aceea. să înmoi o hârtie, să se facă templu de mucegai. nu-mi fă sete, ură, nu mă pângări! eu- nebun biciuind

plouă pe trotuare cu ceară. penele încă plutesc în albastru. doar o marie nebună, curvă cu sânii lăsați, răcnește pe taraba pe care i-o știm cu toții: -prăvălindu-se din ceruri, o să ne

picătură de apă, mă închin ție spumeg și țip, încalcit în fire de lână -bine, dar... Ofelia privește rază de soare dându-ți târcoale, ca un câine: -înveșmântă-te în corzi de

atomii fac amor în bucătăria lui Marx lăsați- mă să trec, sunt în destrămare, caut cuvinte care să lase însărcinate fecioare ființa Toată e bună, se vrea cerută, avută, urlu ca o

nu exist, nu există nimeni; săvârșim doar un ritual bizar, ritualul lui Sisif amețit, beat, lipesc aripile de zid și mă arunc între paranteze ei, Tu, vreau să fiu om, înainte de a

Eu- pe o latură a mormântului proaspăt, tu- pe cealaltă. Ne privim în ochi si aburii reci, cu parfum de lut si întuneric ne încetosează privirile ce râd nedumerite. Moarte în doi, buze

\" O, deșertăciune a deșertăciunilor, zice Ecclesiastul, o deșertăciune a deșertăciunilor! Totul este deșertăciune. \" Cu trupul meu firav scormoni-voi intr-o zi Lutul. Căutare sunt și sete și

De copaci atârnă portocalii cadavrele toamnei și femei alb pășesc pe trotuare în care plâng pântec și Ană. Corbii au mânjit totul pe urmă cu sunet de fum și țipăt de iarnă. Frumoase

De ce, Doamne, nu ai curățat Lutul de morți când l-ai ridicat, să-mi dai Ființă?

Undeva se naște un copil. Eu îi spun adio.....

-Mă întreb doar cum Dumnezeu ar desface Absurdul, cum ar îmblânzi ceea ce ne macină și ne distruge, ne sfâșie și ne rupe dinții în țărână. Cu mintea și sufletul meu nu pot gândi un astfel de lucru,