cântec

\"ființa Toată e bună,
se vrea cerută,
avută,
urlu ca o locomotivă,
dar încă
mă destram\"
\"Dispretuiesc dispretul tau; iar daca ma avertizezi, de ce nu te-ai avertizat pe tine?\"
Iar daca tipi si strigi acum de ce nu te prapadesti caci Duhul oricum n-ar face fata. De ce?
...acolo unde nu mai e nimic de iubit, treci mai departe...

luat pe părticele și cerul ar avea niscaiva defecte. așa, Toată, așa trebuie privită: cântarea, locomotiva, poema, ființa.
peste ea, așa, Toată, se întâmplă uneori spumă de bere a zeilor.
semn că nici Duhul nu e departe.

În traducere, Livia vrea să spună că a ascultat cântecul cu plăcere și că nu știe să explice ce îi place! :)

prietenesc,
Li

Cuvintele tale, Ana, inca se rostogolesc greu, pe podea...
imi iubesc destramarea si cred ca ura, durerea, dispretul, cand sunt traite cu frenezzzie, sunt, iarasi, iubire, fericire.
Imi poti disprtetui dispretul,draga Nietzsche, ma poti privi cu sila ce-o merita unul vrednic de mila si poate chiar sunt vrednic de mila.
Sunt josnic pentru ca iubesc lumea asta-nu mai cred in rau, cred in devenire :-)insa mi-s bratele prea scurte si arat penibil.
E prea multa putinta inchisa in neputinta mea- ce blestem bizar!- si de aceea alerg, sub vraja unei sclipiri de moment,la cel care, prin al sau Cuvant, logos, a insarcinat fecioare...mmmmmm...cuvantul acela e Imbratisarea.
E drept, io vreau mai multe :))), din ratiuni dialectice.

Livia,
iti multumesc pentru o trecere atat de placuta. O fi spuma de bere a zeilor???
Incantat,
Adrian