Adrian Furnica

Dragostea mea e de vânzare Mie nu-mi mai trebuie pentru că Nu mai are obiect Și nu știu ce să fac cu ea Așa ponosită, fără vlagă Uitată după ușă Sprijinită cu greu de o speranță Mică Și ea

Aseară marea mi-a intrat în ochi Ștergând cu valul moale delicat Numele tău scris pe nisipul retinei Care-a început să-mi curgă pe obraji Închis în lacrimile născute inocent Din lipsa ta …. Mă

Mi-ar plăcea să cunosc O limbă în care să nu fi plâns Nici o secundă Mi-ar plăcea să vorbesc O limbă în care să nu fi suferit Niciodată În care n-am dormit Și în care n-am fost

Te simt cum tresari Încordată Cu spatele gol Suspinând sub apăsarea dulce A unui strop De șampanie ce se scurge La vale Spre curbura suavă A unui univers infinit De plăceri, împreună cu

Între două bătăi Noaptea trecută te-am văzut printre visele mele Cum le-ai aranjat, selectat și împărțit după nevoi. Apoi, cu grijă, le-ai luat cu tine Și le-ai ascuns undeva departe de capul

Nu-mi pică odată în mână Cheia norocului? Vai, cum aș mai pune de- o parte În mii de pachețele gata de livrare Noroc preambalat Să-l pot împărți și altora Cu mult discernământ Sau contra

Haide, femeie, adapă-mă la sânul tău prea plin Să sug cu gura plină de nesaț Nectar, ambrozie, cucută și venin Căci doară singură m-ai așezat în laț Aș vrea să zburd în libertatea mare Să

Sunt fericit când știu că exiști Și că alerg după inima ta Chiar dacă trăiesc cu o secundă Mai târziu Prins între două fire de nisip Ce se scurg, bătând Cu ritmul lor, eternitatea Unei

Stau pe trotuar Pe o bancă Și mă uit la tot ce trece Cu viteză prin fața mea, Gânduri iuți, Amintiri rebele, Iubiri trecute, Râsete moi, Lacrimi umede sau Uscate, Vise diferite

N-aș fi crezut vreodată Că mă pot simți Atât de bine Și de împlinit Cu memoria și Imaginația Oprite din drum de Tine, De parfumul tău, De gândul Că te voi Revedea, De puterea de a

De câte ori mă gândesc La tine Lângă privirea mea răsare O floare De câte ori văd flori În priviri Gândul mă duce La tine Va trebui să fac cumva Să ies din acest cerc Floral

Oare cât de rău este să fii rază De soare? Și oare unde-i mai bine să cazi pe Pământ ? În mare, pe crestele munților, în deșert Sau pe sânii tăi când stai tolănită Pe jos, îmbrăcată în

Cred că sunt urmărit de ghinion Căci sufletul mi-e plin de tine Fără să te cunosc și fără să te simt Prin preajmă Mă uit după tine și încerc să te Recunosc printre privirile ce se lipesc De

Am fost orb, Cu mintea ratacita, Tirindu-mi picioarele Prin existenta Cenusie a desertului De trait . Orbecaiam cu miinile Intinse in cautarea Unui punct de sprijin Altul decit gindul

De câte ori mă închid în mine Trântesc ușa gândurilor atât de tare Încât îmi zdrăngăne ideile Zbătându-se între pereții minții. Și nu de multe ori rămân blocat Înăuntru Lipsit de lumină De

Treceam pe lângă ușa sufletului tău Și am simțit nevoia să intru în vreun fel. Am bătut mai întâi încet, încercând Să nu trezesc vecinii, care parcă dormitau Și ei Și nici Cerberul de la

Am revelația că iubirea mea Pentru tine Determină nebunul din mine Să scrie poezia asta Și să-și asume odată pentru Totdeauna Această uimitoare Pedeapsă.

Noaptea trecută te-am văzut printre visele mele Cum le-ai aranjat, selectat și împărțit după nevoi. Apoi, cu grijă, le-ai luat cu tine Și le-ai ascuns undeva departe de capul meu, De mintea mea,

De câteva zile, simt cum Te-ai mutat cu arme și bagaje În mintea mea Ai adus întâi, pe neașteptate Un zâmbet pe care l-ai așezat La intrare ca să mă lovesc de el De fiecare dată când

Zboară șoapte prin aer Așteptând să fie rostite De buzele calde ale gândurilor răzlețe Să fie aduse la viața efemeră, de-o Clipă De un suspin, de o idee Zboară prin ochi o lacrimă Rebelă,

Am să plec Din mine! Mă părăsesc Pentru că nu mai pot Rezista Să te iubesc Atât de fără Speranță. Și poate ce rămâne, Mai stăpân Pe ce simte Și făcând apel La cea mai

Am început să devin mai intim cu statuile Și le-am împărtășit cu nesaț tristețea Mea Depunând în contul lor de piatră seacă Durerea de a fi Și-apoi de mila lor Le-am dat voie Să plece la mine

Cum aș putea face să-mi vindec Imaginația ? Să o pansez de urgență cu alte Impresii? Nu știu un tratament mai bun. În ultima vreme n-am fost atent la ea Și am lăsat-o să sângereze pe