Adrian Firica
Verificat@adrian-firica
Adrian Firică: s-a născut la 6h și 20', în ziua de 22 noiembrie a anului 1951, în maternitatea din Negrești, județul Vaslui. Copilăria: fragede exerciții de supraviețuire; progresează intelectual citind orice, pictând, scriind versuri și piese de teatru în metru antic. Adolescența și tinerețea: își începe cariera de manager cu…
Colecțiile lui Adrian Firica
\"totul e scriitură\", cum prea bine spui!
PS: numai în cazul de față; pentru că, personal, am alte \"viziuni\" despre lume și viață, peste care nu mai intră, deocamdată, ale tale. Sunt cumpătat, de felul meu!
Pe textul:
„Pagini de jurnal feminin" de Adrian Firica
mă întristează că ai început să duci la gură ceasul meu militar.
Peste o oră voi fi îngrijorat, dacă mai faci acest gest \"automat\".
În ordinea firească a lucrurilor, acest poem nu are nimic, dar nimic, deaface cu alte persoane vii ori moarte. Este o discuție de-a mea cu mine, viu sau mort.
Pricepi?
Pe textul:
„Pagini de jurnal feminin" de Adrian Firica
nu brublem!, din punctul meu de vedere. Costel fu de data asta o drezină ce merge pe o singură șină: șapte metri-țac, șapte metri-țac, șapte metri-țac ... Te ia somnu\', oricât de aprig e meciu\' de rugby și de \"in-ovalătoare\" mingea.
Pe deasupra, nici plase la poartă nu-s, cât să zici că dacă ai marcat, îl trezești și îi spui: uite băi, marcai un eseu!; scoțând mingea din plasă și punândui-i-o în brațe. Cred că trebuie să-i facem cadou o cutie cu maimuțe, ca să priceapă ce este teatrul adevărat. Asta așa, ca să distingă și el între: \"născut\" și \"facere\".
M-a făcut mama eseu, măiiii!
Pe textul:
„Autopseudosemianti...eseu" de Andrei Horia Gheorghiu
...
\"Quand vous vous lamentez, au large, dans la nuit?
Mer, je suis comme toi, plain de voix machinees
Et mes vaissaux chantants s nomment les annees\"
(Les sirenes; Orphee; Appollinaire)
Orfeu, cf. mitologiei, a fost rege trac, asta pentru că tot spune o sIRINÃ elvețiană că sunt INCULT, iar mie nu-mi place să rămân dator, nici mort!
Esmee,trăiește.
Poartă ceasul meu militar,
oribil,
prin comparație cu a sa încheietură
de mână.
Pe textul:
„Pagini de jurnal feminin" de Adrian Firica
vă mulțumesc. Preaplecat.
Hermann,
rogu-te iartă oțărala la adresa ta din comentariul meu la poemul lui Bogdan. Pierdusem, pentru o fracțiune de secundă, \"uzul\" sacrului. Alunecasem pe o suprafață Morbius, care nu este tocmai potrivită pentru protestele antirăzboinice.
...
Nu, nu am afinități și nici momente de eleganță cu El.
Nu merită și nici nu trebuie să-i scriu.
Nu-L port cu mine și nu mă împiedic de el.
Prin urmare nu mă poate schilodi o instanță numită Dumnezeu.
Eu scriu pentru oameni.
În numele meu.
Pe textul:
„Pagini de jurnal feminin" de Adrian Firica
din fața ușii blocului rea,
lipiți-mă însă, la avizier,
pe partea opusă, închpuind întreținerea,
impozite, taxe și cadouri de ziua mea.
Asta așa, să nu-i mai apuce vertijul de sume,
pe colocatari.
Iar dacă mă prindeți, de azi inainte,
că noapte albă mai fac
(ba mai bine de maine … de poimaine?!,
nu când fac legământ hazardat),
bineînțeles, dați-mi la rămășag,
peste mână, să nu mă mai bag,
numai martor!
Că decât martor lovit peste mână,
mai bine avizier pentru colocatar,
să-l apuce vertijul, să-i scape printre degete sume:
mâine, poimâine, imediat,
să-l văd bătut în cuie, măcar agățat în cuier,
numai să fie și noaptea,
slobod, la buzunar!
Pe textul:
„HIPNOIMUNITATE" de Adriana Camelia Silvia Popp
Pe la mine se face că trece mireasa cu mirele lui Kandinsky,
iar eu strig: Wassily adă băi vaca gestantă s-o văd!
Wasea, Wasea ce zbor spre cupole ne-ai tras ...
de ne-ai lăsat cu mâinile înghețate pe clanțe!
Pe textul:
„( 9:30 )" de alex bâcu
Am înșirat numai \'pretextul\' pentru continuarea unui dialog început mai devreme, ori mai demult, ori numai închipuit. În ce chip se va înființa, rămâne de văzut!
Pe textul:
„Să ne închipuim că ninge" de Alina Manole
Nici pe mine nu m-a tras ața să mă fac inginer, motiv pentru care am avut multe de tras cu ai mei.
Să nu-mi mai dai virgule de citit, pentru că mă gâdilă și mă apucă râsul înainte de a termina lectura.
Pe textul:
„100 de Puncte" de Gheorghe Aurel Pacurar
Să merg pe mâna ta de la \"natural clorofilic\" la \"zborurile fosilizate\".
Poate, poate o pandoră de numai cât spune că are să purifice: un așa mai departe?
Pe textul:
„cutia neagra" de ama ada anghel
Acu\' m-ai făcut curios: de câte ori a bătut în masă?
Pe textul:
„În așteptarea primăverii" de Nicoleta Stefanescu
Pe de altă parte, n-ai nevoie de armonii emise de harphe ... oi fi eu surd, dar încă n-am orbit și văd cum miști lumina.
Pe textul:
„Manao tupapau" de Adriana Camelia Silvia Popp
ete de aia ești tu femeie, pentru că ai percepții femeiești: \"vezi\" mai multe muzici. Noi ăștia, de tinichea, punem muzici de auzit, ne uităm după gagici și le luăm la pupat.
Pe textul:
„Tristețea DJ-ului de tinichea" de Adrian Firica
puțini au spiritul tău de observație. La fix te-ai dus la \"caiele\". Ai grijă să nu-ți agăți ciorapii, cu năravul tău de-a umbla pe pereți. Tocmai de-aia am lăsat caii pe jos, ba și prinși în rame. Nici nu m-am străduit să-i fac verzi. I-am lăsat să-și poarte culoarea lor naturală.
ellen,
e normal să fie alambicată ultima strofă. Îți dai seama ce deranjament e în capul unui \"leader\" rămas fără ...
Silva,
am distribuit-o pe Andreea Marin în rolul lui Richard, în remix-ul meu. Motivul e cât se poate de simplu: în vreme ce eu cotinui să aud voci inspiratoare, ea, Andreea a descoperit parcul de distracții pentru copii de la Hollywood și călărește un călușel dintr-un carusel. Mina ei exprimă satisfacție maximă. Ei bine, un om satisfăcut, nu se poate să nu facă un rol bun, fie și în travesti. Poți să-i dai coroana de miss-ă să nu cumva să-mi bocească.
Pe textul:
„Autoportret \"la minut\"" de Adrian Firica
tocmai acum când se vede vara pe turnantă,
te apuci să\'nfierezi barbă,
ridici mâinile de pe manșă
și te zgâiești la cadran ca-n oglindă.
Dă-o-ncolo de treabă!
Bea mai puțin,
bea \"subțire de vară\",
nu te mai preocupa de ținută,
că se admite la pilotajul kamikadze ținuta: nud.
Să ai vată în urechi - specificație obligatorie!
Tine un plic pentru primul CD,
să nu ti-l fluiere lumea.
Pe textul:
„Tristețea DJ-ului de tinichea" de Adrian Firica
daț viniși mișelangeolesc,
invar(i)uabilelulule ce ești!
Pe textul:
„Mon jardin" de Adrian Firica
că șarpele zboară,
tocmai tu care-l ții
sub călcâi
Pe textul:
„STAFETA - III -" de Adriana Camelia Silvia Popp
face sporturi extreme:
zboară cu bule!
(îți bag \"apropoul\" că grădina mea se numește BABY-LAN, ceea ce vrea să însemne \"tăpșanul cu gagice\", după cum spun glosle curentului poetic \"suburban\"; că sunt zăpăcit complect de cap după cenaclul de ieri cu postmodernismul, încât mi se pare că e mai puțin riscant, mai curând normal, să te parașutezi ca dopul unei sticle de șamapanie, pentru că trebuie să existe și un dumnezeu al extremiștilor de genul ăsta).
Pe textul:
„Mon jardin" de Adrian Firica
Pe textul:
„Chat poezie.ro" de Radu Tudor Ciornei
\"Dulcele orei de răgaz,\"
se face:
\"Dulceața orei de răgaz,\"
Stiu că lucrurile astea naturale sunt tare sănătoase, dar încearcă o manufacturare, nu-ti cer high tech.
Pe textul:
„Nuanțe" de Nicoleta Stefanescu

