Adrian Firica
Verificat@adrian-firica
Adrian Firică: s-a născut la 6h și 20', în ziua de 22 noiembrie a anului 1951, în maternitatea din Negrești, județul Vaslui. Copilăria: fragede exerciții de supraviețuire; progresează intelectual citind orice, pictând, scriind versuri și piese de teatru în metru antic. Adolescența și tinerețea: își începe cariera de manager cu…
Colecțiile lui Adrian Firica
Mă pot trezi că-mi tricotează un fular din ele, după ce m-a pus să le fac ghem.
Pe textul:
„Dovada n-am, dar imi aduc aminte" de Motoc Lavinia
uită-te și tu la tine cum arăți
uită-te bine: ți-ai pus ghetele în bandulieră
ai încălțat o pătură
te-ai dat cu roșu de buze
și pocnești din degete la mișto.
haida de
până unde crezi că ai să ajungi?
ai uitat să-ți iei perna de fulgi.
să mă ții treaz la noapte
am să te învăț să înjuri
să vezi și tu ce soartă au bărbații
fă și tu stânga-mprejur să văd ce marcă de ruj obișnuiești
și să nu mai mănânci farfuriile
numai ca să nu mai ai ce să speli
Pe textul:
„Jurnalul administratorului, US Navy, Boo" de Adrian Firica
nu-i purtător!
țesături de penelope, dalile
de cămăși pentru Hracles ...
ăștia mor!
cine spune poveștile lor?
Pe textul:
„Inelar" de Alina Manole
Să știți că nu e glumă aia cu cotoiul băiatului meu. A primit două diplome. Juriu serios: britanici, francezi, elvețieni. Acum avem un cotoi campion. Să vedeți voi coadă ținută pe sus.
Dominique, am să mă țin ceva mai departe de o lungime de braț de tine. Nu port \"maiouri\" ...
Pe textul:
„V. A. T. & Co." de Adrian Firica
am renunțat demult să mai cred că mă aflu pe o lume care să fie făcută sau măcar închipuită de mine. Sunt atâția care nu mai pot de grija mea și îmi tot dau lumi \"de-a gata\".
Mă bucur că măcar tu accepți că nu mai e cazul să port plete. M-ai făcut fericit cam cinci minute. Nici nu-mi trebuie mai mult. Prea multă fericire strică. Poate strica aspectul feței. E de neînchipuit un om care să afișeze pe față, tot timpul, însemnele fericirii. Păi nu? Ce să faci cu atâta fericire. Cum spuneam, cinci minute și gata cu fericirea. Restul timpului îl consumi cu treburi practice: repari un robinet care mucăiește, faci cumpărături, îți faci ghetele cu cremă sau îți ștergi ochelarii. Depinde de nevoi sau de imaginație. Noi interpretăn greșit preocupările noastre vitale.
Lumea asta o înțeleg.
Halal întrebare îmi pui, auzi tu: pe ce lume mă cred?
Mulțumesc însă că îmi dai importanță. Că mă întrebi. Prin urmare mă simt important. Ca să vezi, tocmai eu, care nu socoteam că pot să contez \"cât o ceapă degerată\".
Hm! Trage-mă de mânecă dacă vorbesc prea mult.
Pe textul:
„V. A. T. & Co." de Adrian Firica
Silenzio
Dal bastimento
verniciato di bianco
ho visto
la mia citta sparire
lasciando
un poco un abbraccio di lumi nell’aria torbida
sospesi
Risvegli
Ogni mio momento
io l’ho vissuto
un’altra volta
in un’epoca fonda
fuori di me
I fiumi
Mi sono accoccolato
vicino ai miei panni
sudici di guerra
e come un beduino
mi sono chinato a ricevere
il sole
Il porto sepolto
E non sapeva
scogliere
il canto
del suo abbandono
Distacco
m’avviene di svegliarmi
e di congiungermi
e di possedere
Un colore non dura
La perla ebbara del dubio
gia` sommuove l’aurora e
ai suoi piedi momentanei
la brace
Universo
Col mare
mi sono fatto
una barra
di freschezza
Godimento
Avaro`
stanotte
un rimorso come un
latrato
perso nel
deserto
…
Di questa poesia
mi resta
quel nulla
d’inesauribile segreto
…
Un’Eva mi mette sugli occhi
La tela dei paradisi perduti
Ai adormit?
Rien de tout cela
N’eut peut-etre lieu.
L’espace etait froid.
Il n’a pas bouge.
De la înălțimea ta poți să spui:
Des petits hommes
Qui remuaient.
…
Ce n’etait pas
Un aile d’oisseau.
Noapte bună prințesă, nemțește nu știu!
Pe textul:
„Jurnalele portavionului Boo" de Adrian Firica
eu încă flutur cu mâna.
Nu mai știu pentru cine.
Ne-au confiscat la îmbarcare bateriile telefoanelor ...
Pe textul:
„Jurnalele portavionului Boo" de Adrian Firica
Mi-a făcut tare bine \"laxativul\" recomandat de dumneavoastră.
Pe textul:
„Scriitorasi inchipuiti" de Radu Tudor Ciornei
Mi-e drag cu voi ... precum mi-e cald la sânul Limbii române.
Nici aici nu mai este primăvară, și, să mă bată Dumnezeu dacă pricep de ce!
Pe textul:
„Dominique - curs de BI-OLOGIE" de Adrian Firica
se râde și din burtă ... sper să rămână LATÃ, așa cum am scris-o.
Nici tu, nici comentariul tău, nici \"exercițiul\" meu de tehnică literară și nici vecinele mele sau Rolling Stones-ii pe care îi ascult acum nu au vină ... Să doarmă \"lămpușii\", dacă nu pricep ce este acela un PRE-TEXT.
Dominique, noi am înțeles, dar iepurii au alte treburi.
Pe textul:
„Dominique - curs de BI-OLOGIE" de Adrian Firica
căpriorii
și eu ...
tot mai rar …
în clopotniță
foșnește Dumnezeu
ce mai Biserică
mi-am construit
cu turlă
între dealuri îngenuchiate
de ploi.
(mai vorbim, ne mai punem părul pe moațe!)
Pe textul:
„ce mai biserică" de ion toma ionescu
Bau!
Eu mă \"speriu\" ca mai tot omu\', dar nu atunci când mă \"sperii\" tu: măi \"Baule\" măi.
Asta este, ce m-ai mai speriat, mi-am scuipat în sân, măi!
Nu mai deschide acolo unde scrijelesc eu, că te costă.
Hai, nu fi și nătăfleț!
Pe textul:
„Dominique - curs de BI-OLOGIE" de Adrian Firica
am spus de nenumărate ori că eu nu \"cred\", dar că am convingeri.
\"Jmecher\" nu am cum să fiu, pentru că sunt bine crescut, prin urmare nu văd cum pot să-mi dau drumul la gură. Dar dacă tu crezi, n-ai decât.
Cu privire la litere, astea ce apar pe site sub semnțătura mea, apoi ele sunt bătute. Bătute pur și simplu, nici vorbă de tehnică. Atunci când mă închipui eu tehnician, apoi atunci caligrafiez, desenez semne, iar asta este o treabă atât de intimă, încât nici mama mamei mele nu știe ce Dummnezeu moșmondesc eu acolo. Și nici Dumnezeu, la urma urmelor!
Spirutualitatea mea este, prin urmare, întocmai cum crezi tu, însă am îndoieli că prevederile tale au întemeieri.
Să fii atent, dragule, pe unde calci!
Pe textul:
„Dominique - curs de BI-OLOGIE" de Adrian Firica
ascultăm și noi din partea aialaltă,
cum se zbate destinul femeii ...
în poșetă în marsupiu în pântece!?
Cum să nu simțim când \"curbați voi,
femeile, pământul?
Suntem și noi orbi,
până ce dăm în gropi.
Pe urmă ascultăm.
Ascultăm mieii.
Pe textul:
„O femeie" de Motoc Lavinia
Fântână?
...
mă opresc în dreptul împlântării.
e reavăn pământul.
am privit o oglindire de femeie.
ce dacă!
Pe textul:
„Cu tălpi de pământ" de Monica Mihaela Pop
o elegie de cucă simetrică.
ce să mai recuperez,
frânturi icebergice topite?
scandările unei limbi de busolă
lipsită de câmpul magnetic?
ce-i asta,
cum de s-a sinucis draga mea,
draga de siflă cu calve?
Pe textul:
„Jurnalul de bord al unei flori de leandru" de Motoc Lavinia
ne-apărat(ă),
în această ordine,
despre bucuriile simple.
(evident e o contrafacere, însă nu \"neapărat\" o monedă calpă)
dar cine mai suflă în ceafă cuvinte,
procupați fiind, noi, să găbjim cât mai mult fosfor.
... \"pe\" pleoaple (ortografiam!)
din capătul bețelor de chibrit(\"e\", nu-i așa?)?
Pe textul:
„Despre bucuriile simple" de Adriana Camelia Silvia Popp
am Paraziții din \"toate\" pozițiile: CD, casete și MP3-uri. Mi se rupe de CNA!
Culmea ironiei, e că nu sunt fan, dar \"suferă baba la frumusețe\". Una e să înjuri după ureche, alta e să înjuri o dată cu profesioniștii. Păi nu? Păi da!
N-am paraziți intestinali, ceea ce mă face să mă simt ... bine.
Pe textul:
„Dominique - curs de BI-OLOGIE" de Adrian Firica
(\'ce că e schic).
Eu mi-am lăsat vocea baritonală pe automat:
Acum nu vă pot răspunde, lăsați mesajul după semnal!
De gustibus, se poate face oricând un tabu,
iar zaibărul nu-mi displace,
în ciuda faptului că madama UE (Uniunea Europeană) a sps că e \"falșificațiune\"
(o poșircă mai minunată decât celebrul \"Beaujale\" franțuzescă, n-am pomenit ... dar o spun cu gura mică - pungă -, pentru că ai să mă faci bețiv!)
Bine că ai spus, scrisoarea asta nu o voi deschide.
Pe textul:
„Abrambureala cu vicii si tabu" de Motoc Lavinia

