Adrian Firica
Verificat@adrian-firica
Adrian Firică: s-a născut la 6h și 20', în ziua de 22 noiembrie a anului 1951, în maternitatea din Negrești, județul Vaslui. Copilăria: fragede exerciții de supraviețuire; progresează intelectual citind orice, pictând, scriind versuri și piese de teatru în metru antic. Adolescența și tinerețea: își începe cariera de manager cu…
Colecțiile lui Adrian Firica
...
Să știi că, totuși, mă mai mănâncă buricele degetelor. Asta pentru că nu mi-ai spus: mănâncă-le și tu pe ele!
Auzi colea, se scutură de alea, alea ...
Se scutură de nu mai poate!
Pe textul:
„Autoportret cu gropite" de Motoc Lavinia
Stau și eu cam mut. Mă uit la tine. Doar, doar voi scăpa de confuzii, cum ar fi, la o adică: bis-ul e totuna cu bisexualitatea?; bis-ul e atunci când ești ambidextru?; bis-ul e un vis stâlcit?
...
Parcă mă și înfuriu, la urma urmelor trix-ul de ce mai face umbră pământului?
Pe textul:
„final cu circ" de Liviu Nanu
mi se perindă prin imaginație fotogramele desenului animat:
\"Eli, Eli, ah de ce m-ai părăsit!\" desenat de la dreapta la stânga
și de jos în sus.
după final rămân niște rugăciuni de sticlă,
simetric aranjate de ea pe un hol
- un hol lung cât o viață de femeie albastră,
dar parcă și de om de post -
și nu te poți încumeta să treci,
să tai cu trecerea ta atâta amar de frumusețe.
căci uite cum șade fetița hipnotizată cu poșeta aia roz,
față în față cu Bunny-Bunny care îi stigă pe deasupra:
Aliceeeee, e un nonsens! ne citesc alții viața în Guinness Book,
toate viețile noastre pline de recorduri țicnite;
Aliceeee am murit răpus de poșeta ta roz,
ai tras de la distanță, la fix, în inima mea de iepure șchiop!
Și dus am fost!
Pe textul:
„Captiva" de Motoc Lavinia
îți făceam o mie și unul de colțuri de stradă,
aș fi venit pe rând la fiecare,
să mă las speriat de atâta pândă de-a ta,
de atâta așteptare,
și te-aș fi prădat,
ziua-n amiaza mare,
la orice colț,
de fiecare așteptare.
Pe textul:
„Ochii tăi" de Nicoleta Stefanescu
că dacă nu era nu se povestea, povestea asta toată m-a amețit, căci nu mai știu ce gânduri mai am.
altă dată, \"totmai\" altă dată nici nu ne trecea prin cap să punem epsilonii pe limbă, să-i înțelegem și să nu ne uităm dintr-o dată.
... și pianistul de piane, interpretul viziunilor tale, de ce nu mai trece iute ca vântul și ca gândul cu degetele lui pricepute prin tine care ești toată o apă, toată o apă?
Pe textul:
„Un epsilon pana la dezagregare" de Motoc Lavinia
m-au durut și ochii când am citit,
m-a durut sufletul,
am căpătat junghiul permanent L.A.
Pe textul:
„L.A." de Eugen Constantinescu
În altă ordine de idei, ai dreptate cu jumătățile alea săltărețe. Îmi sunt prea bine cunoscute de la o vreme. Am \"făcut\" chiar niște amprente pe mine.
Pe de altă parte, amprentatoarea asta a mea e mare amatoare de ciorbă de fasole și chiftele. Mâncăm în timpul liber. Restul de timp se scurge într-o mare pierdere. Nu știu dacă pricepi. Probabil că e la fel ca în cadă.
Noi avem afișe cu Bush din timpul eclipsei.
S-auzim de bine, Antoane!
PS: să treceți pe la noi, gătim non-stop.
Pe textul:
„poveste cu muză și bin laden" de Liviu Nanu
sau al cafelei negre,
nu cumva vorbeam în același timp,
nu cumva eram ceva mai civilizați,
numai că eram și ceva mai timizi?
vorbește și tu românește,
e mai ușor de suportat statul cu coatele pe pervaz.
Pe textul:
„cu ferestrele vizavi" de silvia caloianu
toată bărbiereala noastră
n-ar fi nici cât o ceapă degerată.
până la urmă poți să-i promiți și o moarte,
cheile să fie potrivite!
Pe textul:
„Cu toate că...." de Radu Tudor Ciornei
Dacă mai ții tu minte, ultima dată când am mai fost reperabil pe Terra, era în vremea invaziei muștelor. N-am spus-o atunci, însă o pun acum: de la muște mi s-a tras \"trasul\" cu ochiul spre nebuloasa Andromeda.
Mi-a fost fatală aruncarea ochilor.
Ca să spun pe înțelesul vostru, cei care sunteți cu picioarele pe Pământ, în Andromeda nu există puncte cardinale. Există alte sisteme de referință. De pildă, privirile și respirarea iubitei sunt acolo sisteme de referință, ș.a.m.d.
Pe textul:
„andromeda" de Adrian Firica
\"Celor care de unsprezece ani încoace le-a intrat în reflex să redacteze concluzii despre târgurile de carte Bookarest și Gaudeamus le-au devenit, din păcate, la fel de familiare câteva lamentări: 1) înghesuiala cumplită, sufocantă, total ostilă dialogului în tăcere cu cartea, acea foială isterizantă, la o temperatură lichefiantă, pe buza infarctului; 2) plăcerea - iute devenită corvoadă - a lansărilor, unde încâlceala microfoanelor paralele (nu o dată manevrată ca pur sabotaj intereditorial), conflictul agasant dintre auditoriul încremenit și cei care își reclamă dreptul firesc totuși, de-a traversa respectivul spațiu; 3) insatisfacția specialistului dornic să schimbe idei, să polemizeze elegant, într-o atmosferă de club select, și care se vede plonjat amețitor în forfota de obor duhnitoare\"
Am spus noi altceva?
Pe textul:
„BOOKAREST 2003: AI CARTE, AI PARTE DE…" de Adriana Camelia Silvia Popp
Ei bine, dacă nu ar fi fost aceste balonașe am fi ilustrat editorialul cu \"Librarul\" lui Giuseppe Arcimboldo (n. în 1527 sau 1530, m. 1593, milanez de felul său)
Sandore, erau și edituri italiene, însă nu se înghesuia nimeni la ele. Autorii italieni erau căutați ... la editurile anglo-saxone. Era așa de cald încât nu ne-am enervat pe chestia asta.
Ne vom duce și la viitorul salon, dar ceva mai bine pregătiți.
Pe textul:
„BOOKAREST 2003: AI CARTE, AI PARTE DE…" de Adriana Camelia Silvia Popp
cu ficare val se rupe o fărâmitură,
însă,
ce păpădii cresc, apoi,
din porțelan.
Pe textul:
„Vanator de portelan" de Motoc Lavinia
fire de iarbă
...
știam cândva un foarte frumos
loc pentru iubire.
fire de tort,
fire de iarbă.
Pe textul:
„Foi volante -IV-" de Adriana Camelia Silvia Popp
Pozitiv. Până și metroul a luat-o pe o șină. Zicea că s-a re-plicat. Nu știu ce voia să spună, că e un termen tehnic.
Pe textul:
„Sfatul lui Eustație Metrou" de Adrian Firica
nu știu zău cum o să o scoatem la capăt. Aflu de la știri că soldații americani pleacă de la noi - ăia veniți cu treburi irachinuițești.
Azi veniră alții, cică la niște cursuri de vară. Nu le-a priit căldura. Câțiva au leșinat din cauza asta – așa a spus comunicatul lor. Eu cred însă că s-au uitat, până la hipnoză, la buricele fetelor de pe la noi. Asta i-a răpus, nu căldura. Nici vorbă!
Noroc cu copiii ăștia ai noștri, că nu percutează încă ...
Pe textul:
„Sfatul lui Eustație Metrou" de Adrian Firica
și tare mi-a mai plăcut.
acum mă clatin, alunec, fără vini
vin spre mine de pe garduri cârduri cârduri de pinguini
unul are o floare, o căsuță de chirpci, papucei de lâniță și o cănuță.
turnați-i vă rog un cocktail cam cât un vagon.
după, devine simpatic: vorbește peltic.
Pe textul:
„Cocktail tactil extravaganza" de Motoc Lavinia
Pe textul:
„Sfatul lui Eustație Metrou" de Adrian Firica
abia așteptai asemenea pleașcă profesională. Văd că faci disecția fără mănuși. Cu imaginația nu ai a te plânge, se pare că te-ai prins cum e și cu libertatea, ba de plăcere mai și fredonezi.
Când termini, să mă \"închizi\" frumos.
Pe textul:
„Nopți și zile" de Adrian Firica
Cati, nu merge \"cat\".
Tudor, tema discuției cu prietenul tău era din \"altă\" lume, probabil altruistă, deși neagră.
Vă mulțumesc pentru atenție și pentru ... înțelegere.
Pe textul:
„Nopți și zile" de Adrian Firica

