Adrian Firica

he,
e \"pe țeavă\" și o ecrnizare a Micului prinț
...
se face și o a doua serie, cu jonjolina-jolie, a Sincity-ului

o fi ceva, o fi! comercial, desigur. nu-i rău. e pozitiv. pentru copii e mai bun decât orice telejurnal.
da!

trebuie alt \"decupaj\"
altfel ... ramane reportaj, jalnic reportaj!

dacă spun: cine te-a făcut pe tine ...
nu sună a anamneză, nici dacă sunt la capul tău, nici dacă trag de o moarte înghețată a Polul nord, ori la ăla sudic
e o \"romanță\"
... puneam, în prima strofă, la începutul fiecărui vers:\"m-am născut ...\"
*scoate \"și foarte\", din penultimul vers
....

Șerban,
eu \"transcriu\":
/.../
\"ființă de pământ
tăcută tu s-așezi moarte-n cerul răsărit!

în a doua transcriere!

\"insomniile tâșneau din mine ca niște elastice\"
!?
... țâșneau elastic din mine/ ...

Florin,
mă bucură nespus faptul că îți petreci timpul cu mine.
hm!
am fost econom cu adjectivele, totuși.
fracturările mi-au luat mai bine de două luni, ca timp, fără a mai vorbi de alte strădanii.
nici o influență barbiană; mă simt însă măgulit de trimiterea pe care o faci.
vorbeam, zilele trecute, cu un prieten despre textul ăsta. daca nu-mi spunea că e \"frumos\" ... renunțam. adjectivul lui, exclamat, m-a convins să mă opresc la forma asta. am să mai transcriu, desigur!

la mulți ani, Maria!
numai bine, Cosmine!

hm, vorbe!
te-ntreabă cineva: faci bine?
răspunzi: da, dar unii spun că fac și rău!

1. \"Este destul de dificil să accepți cu stoicism faptul că aparții unei alte generații, anterioare.\".
asta ce este, aparțin, unii, unei generații \"post-eroariane\"?
... stoicii, de felul și prin convingerea lor, aveau o așa de mare îngăduință ..., încât lăsau loc și accepțiunii, ori îngăduință, pentru chestiunile grăbit formulate în preambulul articolului tău.
2. \"Este o acceptare implicită a faptului că ai îmbătrânit. Dar, dacă în trecut generațiile se schimbau la 20-30 de ani, în ziua de azi ele se schimbă la un interval mult mai mic, sub 10 ani.\"
vai de mine, eu mă \"primenesc\" zilnic și asta nu de 20-30 de ani, ci de pe la \"intervalul\" de doi ani. dar constat că de șase, șapte ani unii semeni ai mei, din intervalul de vârstă de 20-30 de ani, nu se prea schimbă. văd asta la televizor. mă gândesc să pun televizorul în vasul acela în care după ce faci ceva, e de la sine înțeles ... că trebuie să tragi apa! mă strâng la pungă, astfel încât să-mi cumpăr o instalație din aceea care reacționează, așa cum trebuie, atunci când te salți în sus de pe colac, după ce ai, de, generat!
3. \"Mă refer aici la mentalități, comportamente, modele care suferă modificări de la o generație la alta. Aceste repere se schimbă rapid, urmând liniile generale de dezvoltare a societății, în ritmul rapid al evoluției tehnologice.\"
dar, eu numai voiam să sugerez. rugămintea mea este să nu mă debranșați, numai pentru a-mi arăta ce scrie în actul meu de identitate. fiul meu are 13 ani. e rocker de 13 ani și nouă luni. \"adidașii\" săi miros, iar el poartă blugi - și ai mei miros și eu port blugi! nici una, nici alta nu sunt invențiile noastre, dar ... ținem cu dinții de ele. culmea: nu e că ne suportăm, ci chiar că ne iubim!
4. \"Culmea ...\"
nu prea a fost \"computeruțul personal\" (PC-ul) ceea ce se crede, p-aci și-acum, da\' nu-i bai!, că după ce citești puțintică istorie PC-istică, te lămurești puțintel, dar și mai pe deplin: depinde, pe undeva, de buzunar, dar dacă \"globalistic\" suntem un pic în urmă, \"technicistic\" suntem în crema-cremei top-ului.
5. iară culmea!: articolul tău e formidabil, pentru că a generat, în subsol, o colectă de opinii oneste.
6. invit toată lumea să citească și să spună ceva. părerea.
7. iar tu, anunță-ne, mâine, că renunți la “începuturi” complicate!

pfii, ai o minte \"brici\"! numai că ăsta, briciul, nu-i precum cuțitul ăla ce poate avea doua tăișuri, adică briciul nu conține adaosul preventiv, avertismentul prealabil, în ceea ce privește mânuirea. îți închipui ce ți se poate întâmpla dacă umbli cu așa ceva? țin morțiș să te citez, apoi mai vorbim, despre presupunerea cum că: \"... știm cu toții puterea cuvântului începând cu Facerea Lumii.\"
ești o \"proiectantă\" desăvârșită. poți reproiecta turnul Babel. ai grijă, însă, cum cuplezi \"fructele\" brainstorming-ului cu faptul ăsta biblic ce ți l-am spus.
partea a doua a textului este ... pe gustul meu, eu socotind că dialogul nu este un schimb inspirat de replici.

Tudore
nici n-am obosit, nici epuizat nu sunt. se prea poate să-mi fi dat duhul.

Dumnezeule, Doamne
mi-am spus de atâtea ori să nu mă mai uit după femei
fiindcă ies totdeauna negativ
să mă mulțumesc cu ceea ce-mi pun ele pe buze
să merg liniștit la viena să mă testeze doctorul bernini
să mă pricopsesc - în fine - cu diagnosticul \"pozitiv\"

Revista literară SUD – nr. 9-10 (74-75), septembrie – octombrie 2005 – sub titlul “Întâlniri literare la Agigea” face o scurtă prezentare a primei ediții a festivalului nostru de poezie, oferind, generos, două pagini pentru poeziile Ioanei Ștefănescu Bogdan (Anumite femei, Din iarnă sau dintotdeauna, Conviețuire), Constantin Paiu (Omul din centru, Paște, Echilibru, Despre moartea unei pisici, Dumnezeu și diavolii, Leva Atomica), Paul Bogdan (Vă știu pe toate, taci!, Centaura, Când cresc, A ucide), Adrian Firică (Jurnalele portavionului “0” Boo, Pagini de jurnal feminin).
Radio România Cultural, prin amabila invitație a doamnei Silvia Blendea – redactor al emisiunii literare – a oferit, pe 13 august 2005, un spațiu de câte o jumătate de oră, lui Andrei Horia Gheorghiu și Adrian Firică pentru a lectura din producțiile proprii – primul proză, cel de-al doilea poezie.

Alex,
uite ce voiam eu să-ți spun, “poeticist” vorbind: timpul nu e relativ, ci numai o constantă vârâtă silnic într-o ecuație. cu puțină imaginație ai să vezi și tu cum se curbează spațiul, în cele din urmă.
să nu-mi spui că tu erai tânărul acela ce a stat aseară lângă mine la gala K one!? eu m-am dus acolo ca să mă inspir, nu pentru a-mi etala expresiile faciale. pe de altă parte, pentru a asista la o astfel de gală nu ai nevoie de talent. de talent și exercițiu au nevoie sportivii, privitorilor fiindu-le suficientă capacitatea de exprimare mimică și, din când în când, vocală.
nemulțumit de mine, iritat chiar, acasă mi-am revenit făcând un duș poetic, anonim printre atâtea altele, dar bun de trecut într-o “antologie a dușurilor”:
“ai venit cu aceeasi geanta pe care o stiam abia ma trezisem

aici sa nu mai plangi
prezervativele au salvat si ele ce au putut

fiecare moment expira mai ceva decat pateul de ficat

imi privesti pieptul talpile pula
...”

simbolic, poemul demn de “antologia dușurilor”, reface, până aici, nașterea unui univers.
“...
sunt exact acelasi pe care il stiai

fiecare dintre noi a pastrat cate ceva din ceea ce a fost
...”
sunt versurile ce vin, ca un corolar, să întregească miracolul.
evident că autorul versurilor simte o frustrare – și eu resimt o frustrare! după un timp, autorul, nu am îndoieli, revenindu-și în simțire, se poate spune că: va re-simți.

Alex,
știam eu că ingineria nu-i o joacă și că axul cardanic e o piesă fundamentală. degeaba mi-am pierdut timpul făcând studii politehnice. era bine să mă ocup de timpul probabil. nu solocită nici-un dram de inspirație.

după cuvântul \"precis\" eu am anchilozat. desigur!
uimirea mea persista: de ce numai femeile spun \"ești precisă?\", \"sunt precisă!\"; \"e precis!\"

Geta, Ioana, Ioana, Anca, Ioan, Alex
realitatea e generoasă, inedită, buclucașă. îți toarnă-n cap vrute și nevrute – unele dintre acestea fiind de o noutate năucitoare. în categoria noutăților de felul ăsta se înscriu “noul mers al trenurilor” și faptul că de acum încolo nu mai pot să-mi dau eu demisia ci, probabil, pot să-mi trag o destituire. partea proastă e că am perceput eu anapoda realitatea, contrapunând mai apoi liberul meu arbitru, de felul său absurd, unei realități cât se poate de în firea ei. m-am dus la castingul ăla, ca să obțin și eu un diagnostic. n-am avut nici cea mai mică intenție poetică, dar văd că, și de data asta, mi-a ieșit și invers și pe dos.

și de data asta mă surprinde performanța poetică a domnului Nanu, performanță egalată numai de un calebru chitarist, care a început să cânte, cu toate coardele chitarei în firea lor, pentru a sfârși piesa cu numai o coardă validă. rezultatul a fost superb, lumea a fost în delir, colegii din trupă mai transpirați decât erau după fiecare piesă. dar, artistul, a avut altă părere: a făcut țăndări instrumentul.

domnule Nanu, vă rog, dacă vă treziți dimineața încălțat cu role, dacă vă părăsește iubita, ori numai vă cultivă un bonsai în creștetul capului, dacă un vecin revendică gluga dumneavoastră drept frapieră pentru o sticlă de șampanie, dacă ... nu dați, domnule, cu pianul pe scări la mânie. puteți fi amendat pentru depășirea limitelor legale de zgomot. nimeni n-o să sară cu banul în sprijinul unui baladist.

trist, dar așa e!

textul de față este o etajare, rațională, a trei stări psihologice, a căror proveniență e determinată de soarta creatorului – a creatorului de artă în general, iar în cazul de față de a creatorului de poezie.

prima stofă denotă o atitudine parentală. e o dojană, un reproș cald: “... în loc să faci sex tu scrii poezii
și așa te rușinaseși cînd te-am găsit deasupra tastelor
de parcă te-aș fi surprins ...”

sexul, sexualitatea ca atare, conțin componente acut violente. o operă de artă, un poem nu sunt în stare să atingă astfel de performanțe. și nici nu este rostul lor. bestialitatea are un singur scop și un singur sens: reproductivitatea.
dacă un plastician împușcă o pânză, o înrămează și o expune sub titlul “Sex total”, Doamne iartă-mă!, nu face decât o succesiune de gesturi mimetice.
ei bine, a doua strofă a poemului tocmai această neputință a creatorului o denunță. această a doua stofă este un act critic, definitiv și irevocabil: “te rog nu mai scrie poezii vesele și nici triste
nici chiar patriotico-licențioase ...
hai să mergem la cinema sau să privim ziua de ieri
pe fața căreia am aruncat vitriol
s-o vedem
cum stă în vitrină și-și turtește nasul la noi ...”

numai că, un act critic, în sine, e lipsit de valoare, dacă nu este circumscris militantismului, fie el și cultural. iată justa ilustrare în ultima strofă: “... pe urmă poate ne spînzurăm cu un prepuț ...
din versul acela jmecher (cool?)
pe care-l tot porți în buzunar
de un an încoace”
militantism fără un crâmpei de exhibiționism nu se poate!

cu toate acestea, ceva mă face să fiu convins că autorul, în termeni reali, practică violența, cu angajare, devotament și talent și cu efectele reproductive scontate.

Corina,
fată dragă, e O.K!
... eu gândesc că tu faci o lucrare, ori un masterat. ultima ta lectura fiind: \"Primer of Potential Literature” - Warren Mott.
ok!
.. \" in „contemporary writing” are un paragraf care se numește \"Formal Constraint,\" (Constrangerea formala) unde descrie diferite tipuri de niveluri ale constrangerilor alfabetice, lexicale etc. o chestie de gasire, respectiv identificare a unor noi algoritmi in scriitura experimentalista, ceea ce face domnul M. avand ca obiectiv stabilirea/definirea unor paradigme.\"

Corina, eu sunt un derbedeu. nu am constrângeri etc., alfabetice, lexicale și nici de natura celor care privesc coerența exprimării, acea expresivă, în cele ce privește exprimarea vie, fără doar și poate, dar pot fi de un expresionism ... ce nu vreau să îl încerci, pentru că nu ești în stare să îl duci în cârcă!
dar: \"o chestie de gasire, respectiv identificare a unor noi algoritmi in scriitura experimentalista, ceea ce face domnul M. avand ca obiectiv stabilirea/definirea unor paradigme.\" mie, unuia, derbedeu fiind, îi cade greu la stomac.
să știi, dragă, expresia: \"unde descrie\", e de o nelămureală completă și definitivă. cine descrie: mama, tu, autorul, expresia, zgomotul BMW-ului arripanului de la parter care e dealer de așa ceva, fiul meu care e în \"grevă veselă\", vecina de la parterul blocului care a fost secretară la o ambasadă ...?

nu-mi asum orice!

a, nu este \"deja\", e doar \"Literatură potențială 01\".
să fie literatură!
țin cu toți, dar, pe mine, mă satisface jocul lui Claudiu Banu.