Adrian Firica

Ioana, Medeea, Viorel, oameni buni,
voi vă nimeriți șlapii \"din prima\" dimineața, la trezire? eu unul, nu!
asamblați componentele și puneți conținutul util al filtrului de cafea \"fără drept de apel\"? eu unul, nu! uneori, filtrul de cafea, \"servește\" conținutul pereților, tavanului și tricoului pe care-l port.
vreau și eu o lume a mea, tatuată, în care scările au față-verso, iar plicurile au ștampilele puse sus-jos. simplu, practic!
vi se pare că-i \"incalificabil\" să-ți înfunzi urechile cu ceasuri/ore/clipe mototolite, care să estompeze zgomotele cotidianului? mira-m-aș!
încercați!

Djamal, Djamal,
lasă, că și tu umbli cu firul cu plumb întins, la vedere; nu-l ții ascuns în buzunar.

Felix,
da\' Urmi, lovistul cel crâncen, n-a fost?
cine-a frânt pișcotu-n drum, până la urmă, că Babadievici n-are aptitudini și reflexe formate pentru-așa ceva?

Viorele,
mai degrabă, tu, ești invidios. ai văzut cât de bine-mi șade cu Orizontul la umăr și cât de bine mă pricep să iau linia de ochire. încă puțin și revoluționez și arta războiului, că amorul artei l-am terminat. și nici de trupe nu duc lipsă. uite, Regimentul Mădălina și Regimentul Gelu sunt de partea mea.

Traiane,
până să apari tu, s-a mai discutat despre: repertoriul teatrelor, al Operei și al Operetei - din cauza Statului!; managementul defectuos; reprezentații teatrale românești memorabile; formule experimentale teatrale mai vechi și mai noi de la noi și de aiurea; faptul că actorii noștri interpretează, pe scenă, țipete; despre metabolism; despre faptul că există un Dumnezeu apărător al vieții celor care umblă prin viață cu căștile puse pe urechi; despre conținutul unor cărți; despre infamie, fotbal și femei - doar colateral.
...
ah, ai pierdut orice șansă de a fi iubit, în clipa-n care ai făcut trimitera la Marcuse. păi Freud e o marcă mai ceva decât Ford.

aaa,
trimiți poze titrate-n latină (Nihil sine Deo) lui Bobadil, iar aci faci interpretări - convenabile ție - ale unor pretinse poze expertizate de un soft pe care-l suspectezi de polisemantism?
pentru mine toate, altceva decât pozele, sunt (au devenit, de la o vreme) clare: traficul de identitate nu e o glumă, câtă vreme are acoperire-n expertiza academică; nimic nu-i tragic în faptul că am un cumul de transfer de gene; accept comedia erorilor, când mi se spuene: salut șefu\'!; nu cer amănunte când mi se spune: animalule, porcule, măgarule, idiotule, coreanule, afaceristule, inconștientule, foilistule (sintagmă reperată de curând, în curs de analizare!) și mă opresc aici.
...
mi-a păcut. rău de tot!

mișule,
bărbat ai fost și tot aia a mai rămas de capul tău.
n-ai grijă, îl spălăm de urmele de creier, numai să spui cu limbă de moarte ce să punem în el.

aud
simt
văd
cred
ascult
... ar fi o structură splendidă. fă-o să explodeze, să ne spargă urechile

a fost singura amazoană care a văzut ce purta la gât și a descifrat tatuajul.
și toate astea când încă el călca peste ape cu pantalonii lui cu dungă tăioasă.
și el a zis: să despicăm apele astea odată și să punem literele din ureche.
și acesta a fost planul său.
și în aer era un miros de levănțică.
și mai erau șoapte nenumărate și un compas.

o vreme am fost și eu patruped, da\' m-am plictisit repede. în timpul liber am prins pești oceanici cu mâna, deși sunt ambidextru. acum m-am lecuit de toate. nici babele nu-mi dau de cap.

ei, Andrei,
am stat de vorbă cu Onana Zăvoranu, pe teme literare, cu o lună în urmă: (http://www.poezie.ro/index.php/essay/212718/index.html).
acum ne pregătim pentru candidatura ei de viitor parlamentar european. după aia vom conveni unde să-și bage oamenii votul. e timp, berechet!

mă pregătisem să flirtez, una, alta, lugu lugu, da\' n-am bascheți.
am niște teniși. e cam același lucru. facem lugu lugu pe jumătate?

\"comeNsurabilitate\"

e hepatic.
... poemul unei ciroze hyper-urbane.
un transplant costă al dracului de mult, iar tratamentele n-au comesurabilitate.
\"începe cu neputința ta de a-ți controla neputința

și golul care se lărgește mereu în tine\"

în noiembrie un bărbat își privește mâinile pe dos întâi
piatra
focul
vânătorul
prada și sângele

dominate
confuzie
constantă
nu logica-ntoarce realitatea

\'ntâi istoria
controlul
populația
crackurile
computerele
ipotecile

reflexia-ntr-o vitrină-n mijlocul străzii-ntr-un oraș

străinu-mi bărbat privește mâinile-ntr-o după-amiază

de noiembrie

sunt sincope, altminteri e strașnic poemul.

crezi... mirosul reavăn al copacilor
- nu l-am văzut -
atâtea zile?
am trecut
pe lângă răcoarea lor observ
oh!
la fel frumusețeaunei femei
cu-anii
să știi
o miroși

guști
să o

Domnule,
dumneavoastră vă \"luați dușul\" în frac și cu papionul aninat de gât?
haida de!
\"ab libidum\" se află capacitatea noastră de a imagina.
cine-mi poate interzice dreptul ăsta?

după două zile de căutări prin lumea virtuală - voiam să aflu cum se cheamă, sau cum sunt numerotate corzile chitarei și ce se spune despre snobism -, m-am refugiat în lectură. n-am avut mână bună, dând peste \"Arta protecției psihice\" de Judy Hall. am aflat că trebuie să fac câteva meditații, să încerc să-mi extind câmpul cunoștințelor urmând o cale ezoterică, să apelez la un terapeut sau vindecător, să folosesc casete pentru auto-hipnoză, să las ca alții să-și descarce nervii proprii asupra mea, să fiu stresat tot timpul și să mă las cuprins de disperare, nemulțumire, coșmaruri, să mă las agresat și să nu reușesc nimic în viață.
\"lesfleursdumaill\"-urile găsite de mine pe Google m-au trimis, când a fost vorba de corzile chitarei, spre sit-urile de prezentare ale unor \"domnișoare de companie\", iar când a fost vorba de snobism, m-am trezit cu niște lecții de snowbord.
în condițiile date, nici nu m-a mai interesat calitatea textului scris de mine, ci m-am lăsat dus, cu inocență, de valul onaniei.

Felix,
mulțumesc!
dar, domnule, ce plini de prejudecăți suntem: păi, oare, numai cu capul înainte trebuie să ne naștem? e plină lumea de \"accidente\". n-am auzit ca \"gurii\" să fie exceptați - la urma urmelor, excepția confirmă regula.
uite: http://www.jurnalul.ro/articol_65311/comisarul_cu_xeroxul.html
abia dacă pot să-mi închipui ce-l paște pe Cristoiu: păi de ce nu o să fie Orban comisarul \"canoanelor\", ori al \"lexmarkurilor\", de ce să fie numai al \"xeroxurilor\"?
și de ce să fie un astfel de comisar, câtă vreme, din \'97, există o directivă internă de lucru a organismelor europene care dezagrează și \"interzice\" utilizarea documentelor fotocopiate ... pe motivul elementar că alimentează un sistem birocratic costisitor. se admit fotocopiile numai pentru acele cazuri în care unii nu prea se pricep la e-mail și alte alea, ori nu au semnătură electronică. numai că asta ține de o anume interpretare a multilingvismului, despre care domnul cu pricina nici cu gândul nu gândește!

naționalitatea-i o chestie \"de pricopseală\". și, pentru că acum nu risc, spun că \"naționalitate(a)\" e un concept, ca oricare altul, împănat cu/de o servitute istorică: e un \"concept teoretic burghez\" și gata!
conceptul, termenul, nu-și găsește locul potrivit în căruța cu bagajele aferente colectivităților \"aiurânde\" prin spații geografice și istorice: gintă, trib, neam, popor decât dacă-și acceptă/primește proprietatea de a fi un \"coviltir\".
și, de ce nu ar fi un concept perfect valabil în era asta pre-globalizantă și consumtistă, federalist-federalizantă ca să spun așa? ce, metaforicul clachează în fața politicului? măi să fie!
m-a pus dracu\' să scriu, la începutul tezei de admitere, la facultatea de filosofie, în \'78, chestia asta cu: națiunea e un concept burghez. păi știi cât m-a coasta asta? am făcut contestație, fiindcă am primit nota PATRU. Vlăduțescu, delegat de facultate să asculte contestațiile, mi-a citit teza, s-a scărpinat în barbă și a spus că e cam de NOUÃ către ZECE și m-a sfătuit să nu mai scriu așa ceva într-o lucrare de admitere la facultate - Constituția de pe vremea aceea spunea ca sunt \"exponentul unei societăți socialiste\", că sunt de \"naționalitate română\" și că aparțin poporului.
nu mai spun ce mă consider acum, pe dinlăuntrul meu, ca să nu ajung să depun contestații iară.
...
incitant eseul tău, mai puțin sloganul. da-l iau ca atare, că e pentru public!