Adrian Firica

Fluerașule,
ori ești înger (mă refer la răbdarea ta pentru a parcurge textul), ori ești corb și.. d\'aia nu-mi scoți ochii.

Radu,
gunoaiele din București sunt... \"prigoanite\". cele care vin din provincie, via vot universal și democratic, nu fac obiectul prigonelilor. nu ar fi democratic!

Domnule Manolescu,
domnule Manolescu plecați așa... cu picioarele înainte, fără să-mi trântiți ușa, fără să mă aleg și eu cu ceva, fără să am timp să chem fanfara, fără o lumânare. nici nu mai am timpul necesar să-mi șterg nasul.
am să aprind o țigară în memoria dumneavoastră.

Adrian Silviu,
... o să murim ca proștii, de grija noastră.
nu-mi dau seama când nu vom mai muri de grija altora!

Ela,
te știam un om... care judecă la rece lucrurile.

am sunat la urgență. mi-au spus că, la vară, au să ajungă la tine cu instalația de aer condiționat. adică mi-au garantat că vor ajunge în timp util.

Carmen,
ai o greșeală de tastare: sunt PERVERSERENT, nu perseverent!

Domnule Diaconescu,
eu am o soră.
am și un fiu.

am și... niște hârtii semnate de cel mai mare lobbyst al țării (Hrebe i se spune!).
am și hârtii hazlii semnate, alternativ, de Costea și de fostul adjunct becerist, care, așa cum cere regula... a tăcut și a înghițit un pic de pușcărie.

printre altele am primit primele 3 000 de exemplare ale admirabilei și fabuloasei Românii.

o problemă formidabilă a fost depozitarea.
de fapt erau două probleme: una privea secretul de stat, a doua privea posibila deteriorare a acestui secret de stat din pricina depozitării într-un loc umed a coletelor afișabile.

după câteva luni, BANCOREX a falimentat cu acordul domnului care ne semnează banii.
BANCOREX, pe semnătura lui Hrebe, era îndrituită să-i plătească acelui Costea cinci milioane (nu de lei!).
justiția franceză a văzut/perceput cam un milion și jumătate (nu de lei!), sumă ce trebuia să fie declarată, pentru a fi impozitată, acolo, în Franța.

eu încă mă întreb între cine și cine și cum a fost împărțită suma de trei milioane și jumătate (nu de lei!), care nu le iese la socoteală franțujilor.

sunt convins că totul este din vină că pe vremea aia leii erau proști, adică devalorizați rău de tot.

asta voiam să vă spun spun!... stimate domn!

Radu Alexandru,

eu sunt adeptul mișcării \"lobo-timice\".
\"lobo\" este doctrina, iar ideologia este aceea a \"timidității\".
nu am adepți, nici nu vreau să mă înscriu în luptele politice. nicăieri: nici în stânga, nici la dreapta, nici în buricul eșichierului politic.

dacă textul pare a fi \"abulic\", nu este vina mea, ci este numai și numai a celor mai harnici blogeri social-democrați de la noi, din care am citat pe larg.
de citit i-am citit din interese doctrinare, dar ideologic am respectat litera celor scrise de ei - de aici provine ambundența ghilimelelor.

încă nu i-am terminat! mai am și textele celor mai leneși blogeri social-democrați: Dâncu și Geoană.

per-ansamblu, ca să mă exprim sofisticat și trendi, indiferent de hărnicie, au \"un ceva\" care îi face să semene unul cu altul și să fie... \"o grămadă social-democrată\" autentică și inimitabilă. fiecare în parte, ei între ei, dar și luați la grămadă.

asta voiam să spun, cu timiditate!

este \"cel mai rupt poem din realitate\".

spre deosebire de tine eu nu mă mai uit în oglindă/oglinzi.
am avut tot felul de experiențe neplăcute...
una mi-a zis: uită-te și tu la tine, că tu ești ăsta!
să știi că toate oglinzile sunt maniace.
ăsteia din baie îi spun: treaba ta, \"spalăte\" singură pe cap.

Carmen,
eu sunt un locuitor al Lobotimiei.
sunt lobotimic până-n măduva oaselor.
am ajuns în România fără voia mea, însă nu am intenții rele.

mă uit. numai asta este misiunea mea.

din locul în care stau acum văd români așezați la coadă în fața unui oficiu LOTO.
e tare frig, însă codiștii sunt foarte rezistenți la LOTO.
la capătul blocului cu LOTO e un OFICIU DE PENSII. și acolo sunt codiști.

între LOTO și OFICIUL DE PENSII este un chioșc de ziare. nimeni nu cumpără ziare. dacă cineva se oprește în fața chioșcului, imediat apar niște codași.

pe la ora șapte o \"codistă\" s-a urcat, s-a agățat și a înaitat ținându-se de niște fiare ridicate în susul scării - fiarele imitau un fel de animale de sprijin.
codista s-a hotărât să cadă.
a fost un moment hazliu pe care l-am imortalizat.
câțiva alți codași, reticenți până atunci - reticenți pe parcursul nopții - s-au prins și ei de animalele alea de sprijin, trecând cu vederea și cu piciorele peste codașa picată la pământ.
unii codași au emanat sunetul: aaaaaaaaa!
și pe ăsta l-am imprimat.

am auzit că la voi se fac filme S.F. care au un succes nemaipomenit
ultimul se numește 4, 3, 2.
eu am să-mi denumesc filmul făcut aici, la voi: 1, 0, minus 0.
sunt sigur că voi fi premiat la festivaul nostru de filme.

numai bine, Carmen!

Bun!
știu cartea asta, alte cărți ale sale, una pe care o țin \"la inimă\" alături de alte (ale altora)... plus sumedenie de versuri ale sale.

... Salinger și zilele lui desăvârșite pentru peștii banană, focile din Galapogos-ul altui țicnit... plin de piane mecanice - Kurt Vonnegut.

gurile rele spun că Vian a făcut câteva proiecte de poduri (că inginer era!) mai breze decât \"aifălul\".

și ce dacă!

veghetorul din lanul de secară e acuzat că... s-a retras, că nu a mai scris, dar că amenințând că are să scrie... și-a făcut reclamă... câștigând dispropotționat de multe banane.

mie îmi trece un glonț prin cap. intră prin partea stângă a craniului meu, pentru că sunt stângaci.
contrazicând toate fabulațiunile balisticii revine prin dreapta capului meu, fără să lase urme fizice.
asta le spun eu mereu unora.
îmi trec multe gloanțe prin cap. e \"ciur\" capul meu!

Murr și-a scris propria-i prefață... demult!

Ceela, pisica mea, este inadmisibil de albă.

nu mă simt în stare să scriu... \"Blues pentru o pisică neagră\", așa cum a scris Boris Vian; nonconformismul meu este unul balcanic...

...
\"Noiemi era cu adevărat frumoasă, chiar după ce camionul a proiectat-o pe trotuar. Capul îi răsuna, în vreme ce dinții i se loveau unii de alții. I se loveau și după ce accidentul se... terminase.
...
Cel mai apropiat spital era Hotel-Dieu.
...
Noemi avea încă, pe brancardă, frumoasele-i buze roșii bine conturate, părul așa cum îi era, nasul drept și un piept de marmură. Restul lumii era un grilaj de fier forjat ce-mi trecea prin șira spinării.

Nota:
traducerea - din/după Vian - îmi aparține!

dragă Alice,
e bine că dormi... pe partea stângă.
când o să vrei să te culci, ține-o p-aia dreaptă!

după aia spune-i Ancăi Mărgăritescu să nu pună virgulă înainte de \"urlu\".
și mai spune-i că minimalismul a depășit granițele amenajărilor de interior.

mai mult, spune-i că mii de ani nu au existat semne de punctuație prin scrieri.

și mai mult, prin unele scrieri nici nu erau scrise vocalele. era de la sine înțeles ce vocală trebuia să fie acolo.

aș fi spus ninge
tu
ascultă neliniștea mea

plină de tine are degete

...

subțiri foi de țigară

dacă te uiți
eu deschid o fereastră

și

stau așa împietrită
aștept pe tabla de șah numai una

pare un bărbat îngândurat zădarnic

să danseze la bară

Domnule,
ați vrut să scrieți cam așa:
\"Acest eseu începe să devină un fel de „studiu”, ceea ce nu aș fi vrut, dar asta-i situația. Blitzkrieg! Nu pentru că aș vrea să vă surprind, ci pentru că resursa „timp” a început să ne lipsească.\"

în continuare voi fi \"mai\" tehnic (chiar nu se poate fără acest MAI?) decât orice tehniceală:
\"Urmează un text „tehnic”, ce poate fi arid pentru unii cititori. Leneșii și cei ce vor să se relaxeze prin jocuri de cuvinte sub care nu prea se ascunde ceva interesant, cum ar fi, de exemplu: ’Eu nu sunt ceea ce par și nu par ceea ce sunt’ – adică o parodie tautologizantă a celebrului ’I am not what I am’ (Othello), ar fi bine să-și facă bagajele. Nu prin „jocurile de limbaj” wittgensteiniene îmi construiesc eu textul, ci consider a fi fiind necesar altceva, pentru înțelegerea a ceea ce va urma. Asta este situația!\"

s.a.m.d.

gata, au trecut sărbătorile. e liniște și pace. nici oile nu sunt lăsate de capul lor, dapăi frazele!
asta dacă vrem să priceapă cineva ceva.dacă nu...nu!

nu-i scurt.
e condensat.
e pentru inițiați.
nu sunt Cărtărescu.

mă respect!

Se spune că:
... neguțătorii l-au dus pe Iosif departe, în Egipt, și acolo l-au vândut unui dregător sus-pus. “Putifar\", dregătorul lui Faraon, căpetenia eunucilor” - “Facerea” - ne arată mai departe că acest eunuc avea soție și o fiică!
Apoi, “Sfântul” autor spune astfel:
Iuda a văzut acolo pe fata unui canaanit cu numele Șua
și a luat-o de femeie
și a intrat la ea. (Facerea, XXXV III,1―2).

E treba lui că nu a ținut seama de interdicțiile Dumnezeului patriarhilor privind \"luarea\" femeilor din rândurile idolatrelor - îndeosebi dintre afurisitele de canaanite!

Se spune mai departe că:
Și ea a zămislit și a născut un fiu pe care Iuda l-a numit Ir.
Și a zămislit iarăși și a născut alt fiu și maică-sa i-a pus numele Onan.
Și a mai născut încă un fiu și ea l-a numit Șela.
...
Și Iuda, când femeia i-a născut acest fiu, era la Chezib\".
...
Și Iuda a luat femee întâiului său născut Ir
Și numele ei era Tamara.
Însă Ir, întâiul-născut al lui Iuda, a fost rău în ochii domnului și domnul l-a ucis. (Facerea, XXXVIII, 3―7).

Făcătorii ulteriori ai vorbelor rele spun că Dumnezeu voia să aibă de la Iuda pe \"Mesia\", numai că Iuda a luat femee întâiului său născut, Ir, ... după moda locuitorilor Sodomei:
Însă Ir, întâiul-născut al lui Iuda, a fost rău în ochii domnului și domnul l-a ucis (Facerea, XXXVIII, 3―7).
Dumnezeu l-a ucis pe Ir, pentru că el proceda ca să nu aibă copii.
A fost rău în ochii domnului când și-a revărsat mânia asupra sodomiților.
Atunci Iuda a zis lui Onan:
Intră tu la femeia fratelui tău și o ia după datoria leviratului și ridică urmași fratelui tău! (Facerea, XXXVIII, 8).
* potrivit obiceiului evreiesc, copiii care se nășteau dintr-o asemenea legătură erau socotiți urmași ai celui mort și nu ai \"adevăratului\" tată!
...
Dar Onan știa că acești urmași nu vor fi ai lui;
de aceea, de câte ori intra la femeia fratelui său, își risipea sămînța pe pămînt, ca să nu dea urmași fratelui său.
Ci fapta pe care o făcea el a fost urâcioasă în ochii domnului și domnul l-a ucis și pe el” (Facerea, XXXVIII, 9-l0).

Oricum ar fi, Tamara n-a avut noroc... la bărbați!
Șucărit de nu se poate, Iosif a făcut-o pe asta curvă, dar a ținut morțiș să se bage-n ea.
Restul legendei mă depășeșe, pentru că se pare că Tamara nu a fost o curvă... proastă.

Alberto,
\"eratează\" dragă... cât cuprinde, că o fi fiind și-un dumnezeu pe la capătul drumului tău!

dacă vrei poze cu Orban (originale, nu împrumutate!), păi vino la nenea să ți le arate - avem și filmele, ca să nu intervină discuții academice și cațavencice pe la mijloc.

de exemplu am poze cu omul Orban care a dormit, sub poala unui brad \"echipat\" pentru Crăciun, pe balconul unei camere dintr-un hotel din Sinaia... cu ani în urmă. Orban și-a marcat terenul de sub brad cu un cerc maaaaaaaaaaaare de vomă roșie.

apoi, mai avem niște poze ale domniei sale de printr-un pat, fără ciorapi, dar cu o domnișoară agresivă, care a ajuns mai târziu să îl agreseze și pe Vasile Dâncu, ajuns în același hal al demnității publice, precum Orban - că de, ardelean la la ardelean nu-și scoate ochii!

după aceea avem niște poze foarte sugestive cu Ludovic purtând pe cap o pălăriuță de damă. poza e numai bună de pus pe pereții grădinițelor, pentru că este nostimă și educativă.

apoi avem poze cu o sticlă mare de șampanie și cu un viitor șef de campanie electorală a PSD-ului - cei doi sprijinindu-se de marea sticlă.

eu nu sunt supărăcios, Alberto. dimpotrivă!

Vasile,
ce parbrize, ce volane,
care gemuri și obloane?
cele sticle, gâturi, hâcuri
fac \"orbanele\" bâzdâcuri.

poem scris între \"o dată\" și \"odată\", sau \"odată\" și \"o dată\".
rămâne la alegerea ta unde va sta: odată, o dată; sau invers!

ușa e o invenție de prisos între tine și tine și tine - corp, suflet și dorință!

simplificând, amplifici: scoate ușa, dacă scârțâie!

cu mintea-ți focalizată,
cum văz bine-n feminin,
ne cam lași privind bovin,
cum se spune: fix la poartă.

BanDano,
am dat la apă miile de mii de bărcuțe ale portavionului meu... fără reținere.
dacă toată lumea-și v-a sări-n cap, măcar să aive de dat cu mâna-n ceva!
poeții pot să-și dea, oare, coate?

Dana,
îmi asum răstălmăceala \"eram\"-ului tău, ca eretic ce sunt!
... ai scris cu \"te(a)mă acest poem!?

nu mai eram
nici prizonieri nici liberi
renunțam pe rând unul la celălalt
niciodată în același timp

așteptam cuminți jumătățile
pâine și apă

când curgea sângele șuvoaie pe străzile orașului cu păsări
luna plină ne cotrobăia
prin sertare nasturi de tablă pălării violet chibrituri șuvițe de păr

ceva cât de cât colorat cuprinde întreaga poveste pe umărul stâng

când s-a auzit un țipăt brățările mele au dat în clinchet
mediterana a început să freamăte
neranțula sărea peste șanțurile din ulița kalimerească
neranțula fundoti
neranțula fundoti

murise deodată ziua dintâi a renunțărilor
venea noaptea
ceață
bărci
în derivă noaptea se auzea clar

scriam încet
cu teama acesta