Adrian Firica

V-am trimis \"pastorala\" asta știind că o să decriptați onomatopeele de prin ea.
Ha, m-am lămurit că le prindeți din zbor si pe alea numai sugerate.
... ascultam Orient Express -Axis Mundi.
Știam eu că nu fluier a pagubă ...
Firică e totuna cu Zamfir, cu Theodor și cu Matei.

E bună - cam ca o cuminecătură
Unde te spovedești tu, ai?

Nic e Missis Universala a mea,
eu James Bagabondu\' ei.

Avem un loc al nostru,
între Obor și Piața Muncii.

Știe tot blocu,
fiindcă acolo bem vin roșu vărsat.

Cot la cot, sticlă de sticlă,
și spargem semințe.

Ea Missisă Universală,
Eu James Bagabond.

Are cineva ceva de zis?
E cineva Missisă sau James Bagabondist?

Vă spunem noi, că
de fiecare dată,
cum stăm cu fălcile pe câte o mână,
deschiolăm blănile de la masă,
ne cad frunțile pe genunchii fiecăruia,
și, noi amândoi, plângem, rar, adânc,
... pentru că nimeni nu ne cântă.
Fiind noi, nici mai mult nici mai puțin,
decât o Missisă Universală
și un James Bagabondist.

...

Nu, Ghiocel, femeile nu fac \"amoebe\", asta e treaba \"amoebelor\". Oprește tu pe stradă orice femeie și întreab-o.

Toată alunecarea asta spre \"roșu\" mi se pare impecabilă.
Ce dacă e un joc de doi pe care-l pui până la urmă în borcanul de magiun?
Voiește cineva, sau poate lăsa altfel de amprente,mira-m-ași?
Mie unuia îmi place.

Cu două zile în urmă mă învârteam încă în jurul cozii, ezitând să \"postez\" editorialul. Nic mi-a zis că trebuie, dar m-a rugat să amendez textul acolo unde vorbesc despre femei. Am luat drept bună observația admirabilei mele prietene, dar nu i-am dat curs. Probabil că am amărât-o, dar vreau să cred că nu m-a și condamnat. Eu vorbesc și scriu în limba română. E limba mea maternă. Mama mea, care mi-a dat o dată cu viața și limba în care vorbesc - tot ea m-a învățat să scriu și să citesc furnicile alea desenate, cu mult înainte de a merge la școală - ceea ce nu are nimic deaface cu măscăriciul ăsta de Pruteanu și cu scamatoriile lui. Tot ea, mama, m-a învățat să disting că furnicile astea pot să nu aibe sens în limba în care vorbesc, citesc, gândesc, iubesc sau îmi descriu și închipui toate trăznăile, pentru că au sens într-o altă limbă și mi-a administrat primele exerciții de traducere. Între altele, mare problemă a avut cu traducerea cuvântului \"Guban\", celebra marcă de cremă de ghete. Acum știu ce înseamnă numele unui produs, dar atunci nu eram în stare să pricep și eram tare descumpănit.
Mama mea nu este microbistă (de fotbal), cum nici eu nu sunt, numai că tevatura lui Pruteanu a făcut ca tema \"lui\" să devină mult mai importantă decât orice sforțare a fraților Becali (care stau cel mai bine la audiența mediatică, după telenovele). Ei bine, acest artificiu al domnului Pruteanu de a se cocoța în vârful audienței, folosind tocmai instituțiile pe care le atacă, mi se par un furtișag ordinar și dobândirea unui capital politic nemeritat. Bazinul lui electoral nu are nici o treabă cu problemele constituționale, legale teoretice ș.a.m.d ale limbii române. Însă escrocul ăsta a reușit două performanțe nemeritate, pe banii instituțiilor mediatice și pe costurile de timp ale unor naivi. Asta nu este bine! În rest, v-am spus, mă duc să-mi cumpăr câte ceva.
Pot să cumpăr prezervative și să mă raliez celei mai nostime forme de protest contra acestei legi - niște hâtri constănțeni au îmbrăcat telefoanele publice în prezervative și au atașat notița de protest la adresa legii de protecție a limbii române: Așa da, ca Pruteanu, nu!
Sper să-mi fie acceptată o mică bizarerie: ori de câte ori cumpăr \"pâine\", cumpăr PÂINE, nu PIINE.
Nici nu mă bucură, nici nu mă întristează că are să existe această lege, care după câte aud a pierdut deja unul din articole și a mai fost ajustată în minus pe ici pe colo. Poate să ajungă doar la un singur articol: Art.1 a)Limba română este limba română.
b) Această propoziție a fost formulată ca lege de domnul senator Pruteanu.
c) La 30 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial, partea I-a, această propoziție are caracter de lege.
... Andia, eu văd altfel problema \"Principelui\". Am o versiune franțuzească, dar cred că am înteles suficient de românește cum e cu scopurile lui Pruteanu. Mumai că mie personal nu-mi folosesc scopurile lui la nimic. O să spui că am glisat pe alt teren. Tot ce se poate. Pune-te și tu în situația de a fi invitat să joci un meci de fotbal, intri pe teren, fluieră arbitrul începutul meciului, iar tu cazi de prost pentru că ăilalți încep să joace volei.
Mie îmi plac glumele bune, farsele, dar nu-mi place să fiu luat de prost de un păcălici.
Mă bucur că este comentat editorialul tocmai de voi și că purtătorii de bărbi tac încă.
Mă simt măgulit cu acest elevat lectorat feminin și mulțumesc fiecăreia în parte.

Cea mai nostimă formă de protest contra ăstei legi o găsesc la niște hâtri constănțeni care au îmbrăcat telefoanele publice în prezervative, atașând comentariul: Așa da, ca Prutenu, NU!
În rest, îmi văd liniștit de cumpărături, cu singura îngăduință solicitată: voi cumpăra totdeauna PÂINE, nu PIINE.
Că legea lui, a fost deja scurtată, că una că alta, puțin importă. Poate să rămână la un singur articol: Art.1 a) Limba română este limba română.
b) Această propoziție a fost formulată ca lege de domnul senator Pruteanu.
c) La 30 de zile de la publicarea acestei propoziții în Monitoruil Oficial, partea I-a, ea va căpăta caracter de lege.
Basta!
Cu \"Principele\" e altă treabă. Ce nu vreau eu să pățesc, de la acest măscărici, este să mă invite la o partidă de fotbal și să mă trezesc în teren că ăilalți joacă volei. Pentru că eu când fac politică, o fac în cunoștință de cauză. Îmi plac glumele bune și farsele, dar nu când îmi sunt administrate de un \"păcălici\".
Mulțumesc elevatului lectorat feminin. nu mi se pare straniu că purtătorii de barbă mai stau. Discutam despre limba maternă, la urma urmelor.

Doar atâta măi?
Hai, ca tu ai cateva volume de poezie. Știu eu ce spun.
Adu aici să facem \"prezentările\".
Am să caut pe la mine prin bibliotecă. Trebuie să găsesc unul, ori două (!?) din volumele tale din anii trecuți.
E voie?
Dacă e voie, cinstim cu un pahar de vin roșu. La bună vedere.

Primele zece versuri...poate și ultimul (!?) și faci din Andia o \"parteneră\"

Domnișoarelor, doamnelor și domnilor,
vă recomand să luați \"Poțiunea primelor patru versuri\".

Pe urmă, curge de la sine.
Nu știu pe unde va să fie \"ticăloșia\" dar merge ca unsă la poesie.
Vă rog ...

Anaiss,
nu am nimic de împărțit cu Anton, dar sesizez că există deosebiri între noi.
Eu am un tramvai, el nu are, dar are o Dacie personală. El are o \"provincie\", eu abia un cartier rău famat din București. Eu am copilărit în Roșiorii de Vede. El are grijă de copilăria fiului său, în Roșiorii de Vede. El se vede aproape zilnic, oricât s-ar feri, cu sumedenie de oameni pe care-i cunosc, dar eu nu m-am mai văzut cu ei fix de 31 de ani (vârsta lui Bogdan Geană, care se are bine cu amândoi, dar se vede zilnic numai cu mine) - cu lansarea asta de carte am putut să revăd casa în care am copilărit și ... că multă lume mă mai ține minte. Dacă nu era Anton nu cred că ar fi fost posibil așa ceva.
Până acum nimic despre volumul său de debut în poezie.
Ceva am eu, dar nu cu Anton ci cu \"tricoul galben\". Ei bine când văd că tricoul galben nu este măsura mea, văd toate diferențele: Anton este un brunet cam spre doi metri lungime, eu nu; Anton este mai tânăr, eu mai bătrân; Anton are un volum de versuri, eu unul de proză/politologie; Anton e plin de vervă, eu cam taciturn; Anton nu plătește bilete de tren pentru că ar fi absurd, eu da, pentru că mi se pare normal. Numai la sex nu ne deosebim, dar DEGEABA!
Uite, Anton vine și spune ceva, adică el înțelege că tu nu ai înțeles. Eu înțeleg același lucru, dar noi nu ne putem coaliza împotriva ta, deci rămânem înțeleși: nu e nici o neînțelegere, dar ne stă la-ndemână să ne jucăm mult și bine. Singurul care nu va juca sunt eu, pentru că tricoul lui Anton nu este unul pentru siamezi.

ShadowX,
am pus \"x\" și \";\". ;-)
N-am bani de amenzi. Acu\' ce fac, mă bagă la \"mititica\"?
Mie cine îmi aduce un pachet de țigări, o bomboană, un tricou de schimb cu inscripția: \"rima contează\", cum a primit Liviu?

Mi se pare un decor numai bun pentru o naștere de Afrodita.
Au cau lipsit \"aquarele\"-le solare în ultima vreme.

Domnule,
e foarte grav că umblați de unul singur cu dumneavoastră, dar după ce ne-a parvent repartiția de la primire, putem sa ne ținem unii de alții de grijă.

În fine, văd și eu o \"prindere\" stenica a doamnei ăsteia ciufute.
Îhâm!

Nic,
Ești îngrozitor de serioasă, iar eu sunt îngrozitor de nervos, turbat, mai bine zis. Umblu pe stradă - spațiu public deci - în contra legii. Sunt încălțat cu pantofi sport inscripționați cu o chestie în englezește pe limbi și pe la partea din spate. În traducere ar suna cam: \"sări în sus\", dar, Doamne păzește, n-am de gând să fac așa ceva, eu doar merg încălțat cu ăștia pentru că alții nu am și nici șanse să iau niște \"traduceri\" de la prăvălie nu prea întrezăresc a avea.
Ce-mi provoacă mie starea de nervozitate este că oricât vreau să mă încadrez și să respect legea, nu sunt în stare. Mă simt schizofrenizat complect. Pandalia mea atinge paroxismul când mă uit în jurul meu și văd puzderie de încălțați ca și mine, și încălcători de lege ca și mine.
Soluția simplă ar fi să umblăm desculți. Ipostaza asta mă face să mă gândesc la crimă, pentru două motive: cineva ne crede vite încălțate; acest cineva beneficiază de imunitate. Paradoxul este că noi, atunci când nu ne puneam problema că vom fi desculțați de \"El\", l-am dotat cu imunitatea.
Câine turbat mai sunt și datorită faptului că el și-a scris legea cu un lap-top de furat, că Parchetul a stat și stă de \"lemn Tănase\", iar câinii turbați sunt uciși din motive lesne de înțeles.

Bine, cum îți \"cade\" ție.
N-am dat două bătăi, am bătut din palme. Sună cam așa:
Poc, pac,
Paca, paca, paca (asta pentru că s-a întâmplat să aibe ecou)
Nu mai râde măi în gura mare, cu ecourile astea o să crezi că ești mai multe!

Acceptă:
\"când m-o trăzni cu leuca în cap norocul,\"
- ai și rima la \"deochiul\".
În rest nu știu ce mai vrei, dar se poate să dai stele pentru gelozie, măi! Păi unde o să ajungem?

Sunt gelos până peste poate.
Întâi pentru că această bijuterie de poezie este a domniei tale și nu a mea. Pe urmă nu mai contează de ce sunt gelos. Doamne ce frumos iubești!

Știu că nu-i frumos să vorbești neîntrebat și atunci când ai gura plină, dar vă rog să mă credeți, că nu mă pot abține.
Citez din legea cu pricina:
\"..., nu au traducerea completă în română cu caractere de aceleași dimensiuni ca cele folosite în celălalt text și nu fac parte din acel ansamblu grafic.\"

Eu unul, în ceea ce privește caracterele grafice m-am prins cum e. În ceea ce le privește pe cele rostite însă nu văd cum o vom scoate la capăt. Sau o fi vorba de o cantitate cât mai mare da cacofonii, iar eu nu m-am prins?
Oare vom fi obligați să umblăm cu \"umblătorile\" la noi, iar când stăm de vorbă, și nu ne trec cacofoniile, să \"servim\" câte o linguriță din obiectul însoțitor?

Pan,
cer scuze că mă bag în bucătăria ta, dar am de dat o definiție, sau o traducere pentru \"degeaba\" ...

Dragă degeaba,
Ete că mă \"risc\" să-ți răspund.
Eu am definit/tradus chestia cu limba-limbajul cam așa:
limba este chestiunea aceea cu păr, care de regulă se gătește cu măsline, care ar fi limbajul.
Utilizatorii de limbă-limbaj/e procedează cam ca la frizerie: se ia limba de păr, ajustezi câte ceva, umezești, pui părul pe măslină sau pe sâmburi, plimbi prin gură, plescăi, papilele reacționează iar ție îți vine să te pronunți:
Sunt bine împreunate componentele astea, nici nu faci diferența dintre limbă și limbaj!
Până termini limba asta marinată, ai tot timpul să te lămurești. Nu sunt eu semiolog, dar să știi că bucătăresc al dracului de bine. Ultimul care a mâncat lururi gătite de mâna mea e un american. A murit de plăcere, a plescăit de plăcere. Am înțeles eu bine ce voia să spună? Cu ce mi-a vorbit oare el: cu limba sau cu limbajul?