Adrian Erbiceanu
Verificat@adrian-erbiceanu
„Ce e val, ca valul trece (Eminescu)”
Adrian Erbiceanu s-a născut la 6 ianuarie 1941 în orașul București. Este absolvent al Liceului Militar „Dimitrie Cantemir”, Breaza, 1959; al Școlii Militare de Ofițeri, Pitești, 1962 și al Institutului Pedagogic din București, Facultatea de Filologie, Limba și literatura română, 1970. Locuiește în Montréal, Canada. Debutează în anul 1969 cu…
\"Lasa-te de crime!\". Acum cateva zile, pe una dintre \"poeziile\" tale, am scris ca mi-au placut doua versuri. Atat! Ceea ce scrii tu NU este poezie! Ideile tale sunt vant. Iti lipseste simtul armonizarii cuvintelor, al ritmului, al rimei. Nu mai vorbesc despre figurile de stil!
Ceea ce scrii tu poate fi orice, dar nu poezie.
De ce nu incerci altceva? Poate ca, daca tot iti place sa scrii, proza scurta te-ar prinde mai bine. Este o parere sincera. Nu e pacat sa te vezi, de fiecare data, la Atelier?
Pe textul:
„Splendida vara" de Marinca Nita
De îmbunătățitM-ai gasit! Cum faci, cum nu faci, intotdeauna imi descretesti fruntea cu cate o gluma. By the way, mai de mult, am trecut si pe la Craiova. Sunt fete frumoase si pe acolo. Ar cam trebui sa-ti schimbi adresa. Saptamana viitoare Tudor Gheorghe are un spectacol la Montreal. Pentru ca il cunosc, am sa ma duc sa-l vad. Ce sa-i comunic din partea dumitale? Si el e craiovean.
Numai bine si multumiri pentru comentariu.
Pe textul:
„Si tot alerg" de Adrian Erbiceanu
Ma bucur ca ti-a placut poezia si am speranta ca au sa-ti placa si altele. Iti spun si tie, asa cum am mai spus-o si altora, ca, pentru mine, cuvintele au o importanta aparte.
Astept, cu interes, si alte comentarii.
Pe textul:
„Si tot alerg" de Adrian Erbiceanu
Poezia este, inainte de toate, arta. Ca sa poti sa scrii ai nevoie de inspiratie, de talent si... de munca. Multa munca!
Un subiect, ca cel de mai sus, putea sa creeze, manuit cu iscusinta, un tablou dramatic. Dar, graba strica treaba.
Din dorinta de a spune povestea pe nerasuflate, fara a-i da timpul necesar sa se limpezeasca, ai sarit peste regulile
prozodiei. Nu intru in amanunte. Citeste, te rog, cu atentie, strofa a treia, si ai sa intelegi despre ce este vorba. Succes!
Pe textul:
„poezie" de Vranceanu Ovidiu
De îmbunătățitMa bucur cand vad ca mesajele, din poeziile mele, sunt intelese. La urma-urmei, pentru asta scriu. Referitor la \"i\"-ul de care pomenesti, contragerea a fost necesara pentru mentinerea ritmului (daca n-as fi folosit apostroful, m-as fi trezit cu o silaba in plus). Multumesc pentru comentariu.
Pe textul:
„Dor" de Adrian Erbiceanu
In primul tau comentariu mi-ai vorbit de accente. De aici neintelegerea. Din cel de al doilea, am priceput ca te deranja o dereglare a ritmului interior. Am facut corectia necesara. Dupa cum vezi, esti bine venit pe pagina mea. Multumesc pentru ajutor.
Pe textul:
„Dor" de Adrian Erbiceanu
Asa cum am incercat sa-i explic si lui Luchi, pentru mine, intreaga greutate a versului cade pe al doilea cuvant (\"numai\").Schimband-ul, o parte din efect se pierde. Dar, propunerea pe care o faci este fara cusur. Daca au sa mai fie si alte comentarii, referitoare la acest vers, n-o sa-mi ramana decat sa arunc o noua privire asupra lui, si sa decid. Iti multumesc pentru opinia dumitale sincera.
Pe textul:
„Dor" de Adrian Erbiceanu
Vin momente, in viata, cand te uiti inainte si cand te uiti inapoi. Daca mai gasesti si timpul necesar, faci bilantul. In cazul de fatza, el este enorm. Nici o statuie nu-l poate cuprinde. Din cauza asta, coplesit de statura celui care m-a inspirat, am preferat sa trec poezia la persoana intai. Nici un elogiu, la adresa celui care a fost Karol Wojtyla, n-ar fi suficient. Ai prins excelent esenta gandului meu. Multumesc pentru apreciere.
Pe textul:
„Același vis" de Adrian Erbiceanu
Pe bordul poeziei mele este loc pentru toata lumea.
Fii bine venita!
Pe textul:
„Și..." de Adrian Erbiceanu
e intotdeauna asa de sangerie?\"
Monica, grea intrebare, dar si mai greu este raspunsul.
Si, apoi, acel \"si tac\", pivotal, care, cu rezonanta lui aparte, se leaga (anormal de firesc) de poezia pe care am postat-o astazi pe site.
Pe textul:
„despre dragoste numai de bine" de Monica Mihaela Pop
Daca si tie ti-a placut, ma las de meserie (glumesc). Ai prins \"the beat\". Asa a si fost gandita.
Cu stima
Pe textul:
„Și..." de Adrian Erbiceanu
Daca iti face placere, ia-o cu tine! Pentru asta am pus-o pe site.
Multumesc de trecere
Pe textul:
„Și..." de Adrian Erbiceanu
Bucuria mea, de a te regasi pe una dintre paginile mele, este la fel de mare. Nici prezenta mea pe site nu este de invidiat.
Cand pot, mai ma rup de ici, de colo, si las cate un semn sa se stie ca mai exist. Poezia de fatza este o dovada.
Cu multumiri
Pe textul:
„Și..." de Adrian Erbiceanu
Cu parere de rau trebuie sa-ti dezvalui un secret. N-am nici o idee despre ce este vorba in citatul de mai sus. In consecinta, n-am cum sa ma pronunt. Iau drept bune cele afirmate. Prin 1985, anul aparitiei lucrarii, trageam din greu ca sa-mi gasesc un drum. N-am prea avut timp de alte lucruri. C\'est la vie!
Pe textul:
„Perdelele nopții" de Adrian Erbiceanu
Dorinta tuturor celor care scriu este una ascunsa. Sa fie cititi. Faptul ca poezia ti-a placut si ca ai luat-o cu tine, ma face sa inteleg ca nu mi-am pierdut timpul de pomana.
Multumesc pentru comentariu.
Pe textul:
„Perdelele nopții" de Adrian Erbiceanu
As vrea sa zic ceva si nu stiu ce. Comentariul tau curge minunat. Vezi, parca, dincolo de cuvinte. Simti timpul. te fericesc!
Pe textul:
„Perdelele nopții" de Adrian Erbiceanu
Cuvintele tale sunt mult mai mult decat incurajatoare. Ma bucura faptul ca ti-a placut poezia. Numai, nu ma pune, rogu-te, sa o mai si memorez. Am si asa destule lucruri care imi umbla prin cap.
Ma simt, din nou, indatorat.
Pe textul:
„Perdelele nopții" de Adrian Erbiceanu
Ma simt flatat. Ti-as raspunde cu un catren, dar ma tem ca dau de acele matale, foarte ascutite, si n-am sa mai stiu pe unde sa scot camasa.
Multumesc pentru interventie si, cum am spus intotdeauna, esti bine venit, pe textele mele, cu veselia dumitale.
Pe textul:
„Perdelele nopții" de Adrian Erbiceanu
Matematica se opreste acolo unde incepe poezia. 1+1=2 este si nu este un adevar. Depinde de unde privesti: de sus, de jos, de la stanga, de la dreapta, de la Euclid sau de la Lobatchevski. \"Posesiunea\" ma avantajeaza. Calculul meu trage, de acum incolo, mult mai mult, la cantar. Incantat de trecere.
Pe textul:
„Perdelele nopții" de Adrian Erbiceanu
Tocmai pentru ca spatiul tau este atemporal, te misti cu atata usurinta printre versurile mele. Fac si eu ce pot sa ascund cate un adevar si tu, cu o trasatura de condei, il scoti la suprafata. Halal, frate! Multam frumos pentru cuvintele de apreciere cat si pentru steluta pe care ai asezat-o, poeziei, in frunte.
Pe textul:
„Perdelele nopții" de Adrian Erbiceanu
