Adrian Erbiceanu
Verificat@adrian-erbiceanu
„Ce e val, ca valul trece (Eminescu)”
Adrian Erbiceanu s-a născut la 6 ianuarie 1941 în orașul București. Este absolvent al Liceului Militar „Dimitrie Cantemir”, Breaza, 1959; al Școlii Militare de Ofițeri, Pitești, 1962 și al Institutului Pedagogic din București, Facultatea de Filologie, Limba și literatura română, 1970. Locuiește în Montréal, Canada. Debutează în anul 1969 cu…
\"Vreme trece, vreme vine\", asa spunea Eminescu. Noi, cei mai de pe urma, incercam sa prindem, asa cum ne pricepem, aceasta trecere. Cate o data reusim, cate o data, nu. Ma bucur sa vad ca ai gasit, in poezia de fata, ceva care sa-ti placa.
In acelasi timp, tin sa-ti multumesc pentru informatiile aditionale. Imi amintesc cu placere de lansarea cartii mele, Divina Tragedie, care a avut loc la Casa Eliad. Pastrez, inca, in memorie, chipurile celor care au contribuit la reusita acelei seri de exceptie. Ii multumesc si lui Pan pentru ajutorul dat in raspandirea volumului anterior. Sa citesti cartea cu placere!
Pe textul:
„De-așa a fost a fi" de Adrian Erbiceanu
Cu mare surprindere am vazut ca mi-ai dedicat acest eseu. Nu stiu daca il merit. Problemele legate de pedagogie, fara pretentia de-a atinge profunzimea ideilor dumitale, m-au framantat si inca ma framanta. Adevarul este ca intr-o societate ca cea de astazi, o societate care evolueaza atat de rapid incat de multe ori faptele depasesc capacitatea noastra de comprehensiune, pedagogia trebuie sa se adapteze
la fel de rapid pentru a fi capabila sa-si indeplineasca rolul. Exista pericolul, datorita neacomodarii rapide si a relaxarii nejustificate a legilor care o guverneaza, ca generatiile care urmeaza sa fie afectate. Aici trebuie pedagogul sa-si dovedeasca maestria. Si, tot aici, familia are un cuvant foarte greu de spus.
Iti multumesc atat pentru eseu cat si pentru dedicatie.
Pe textul:
„Pedagogia, spre unde?" de Constantin Enianu
astern si eu ganduri, asa cum ma pricep, pe hartie. Imi face placere cand vad ca si altii gandesc in acelasi fel.
Iti multumesc pentru cuvintele de apreciere.
Pe textul:
„Iubirile" de Adrian Erbiceanu
cand mergi pe urmele lui Cosbuc, vrei nu vrei, te prinzi in hora. Din pacate, cei trei sarbatoriti nu s-au nascut in aceeasi zi. Intrucat poezia, dupa cum este si normal, este indivizibila, a fost postata la ultima aniversare. Asta a facut ca sa-si piarda o mare parte din efect. Dar nici asa nu este rau. Zambetul este pentru toti.
Cu multumiri intarziate,
Pe textul:
„Trei, Doamne..." de Adrian Erbiceanu
chiar daca, cu mare parere de rau, n-am putut participa la acest eveniment, care cu siguranta va marca poezia acestui inceput de mileniu, bucuria mea, vazand ca visul tau a inceput sa se indeplineasca, este la fel de mare. Sper sa nu scap urmatoarea ocazie. Felicitari!
Pe textul:
„24 iunie o zi de grație - Adrian Munteanu și-a lansat volumul Sonete 1" de Maria Prochipiuc
RecomandatDe cate ori ma aplec asupra vreunui text, o fac numai cu gandul de a expune un punct de vedere. Al meu! \"Gusturile\", cum bine zici, difera. Si este normal sa fie asa. Poezia de mai sus a fost scrisa atunci cand i-a fost timpul. Astazi, cu o alta incarcatura senzoriala, ceea ce scriu poate sa para diferit. Dar asta nu schimba prea multe. Sunt tot eu.
Referitor la astericul plasat la subsolul comentariului tau,
nu stiu ce sa zic. Cine stie?!
Multumesc pentru apreciere.
Pe textul:
„Ca salcia" de Adrian Erbiceanu
Am o slabiciune aparte pentru romascani (mi-am petrecut primii anii de viata in orasul Roman), cat si pentru poezie. M-a atras titlul textului de fatza. Din pacate, singurul lucru care merita atentie este titlul. Poezia nu este un sonet pentru ca nu respecta nici o norma specifica acestui tip de poezie. Ar putea fi altceva, nu are importanta ce, dar, oricum ai lua-o, este slaba. Cand spui : \" Cuvintele pisez ca-n piua / Pentru noi forme admirate...\", numai prima parte a afirmatiei este adevarata. As vrea, dar nu am ce sa admir. Poate ca o sa ti se para ca sunt prea sever, se poate!, dar de la dumneata asteptam mult mai mult.
Pe textul:
„Rune cuantice" de Constantin Enianu
Stau si ma minunez: cat de simplu si cat de adanc! Numai cine n-a trait asemenea momente, nu poate intelege.
\"Altfel, eu mai bat si acum cu pumnii in pieptul copacului-
si copacul nu se deschide;\"
Ca o toaca de vecernie, ca o chemare ce te tine suspendat intre trecut si prezent, ca o intrebare la care ai vrea, dar
nu esti inca pregatit sa-i dai raspunsul.
\"Ce mai aveti sa imi spuneti, intunecatelor?\"
Multe. Si, printre cele multe, poate ca \"acolo este...
lumina!
Felicitari!
Pe textul:
„Cetatea Ciulin" de Virgil Diaconu
RecomandatFelicitarile mele pentru reusita. Nu cred ca o sa fie posibil sa particip la acest eveniment, atat de important pentru tine cat si pentru literatura romana, dar, te rog, considera-ma prezent. Cu prietenie,
Pe textul:
„Adrian Munteanu - lansare de carte" de Adrian Munteanu
A se citi: Dudi.
Imi cer scuze.
Pe textul:
„Noi, neputând pricepe" de Adrian Erbiceanu
Vine o vreme cand incercam sa gasim raspunsuri la intrebari, la foarte multe intrebari. Asa au facut si cei de dinaintea
noastra, asa facem si noi, asa au s-o faca, probabil, si cei care au sa ne urmeze. Cert este un lucru, n-am gasit, inca, cheia care sa descifreze \"tainele\".
Foarte interesant comentariu.
P.S.: Am decapitat \"i\"-ul. Arata mai bine. Multumesc!
Pe textul:
„Noi, neputând pricepe" de Adrian Erbiceanu
nu m-ai lezat cu nimic, cu absolut nimic. Ti-ai format aceasta parere (eronata) ca urmare a faptului ca, ori de cate ori faci cate un comentariu (mai critic) pe cate un text, comentariu care reflecta opinia ta sincera, cel vizat sare atins ca de streche.
Te asigur ca nu este cazul cu textele mele. Atata, doar, ca am si eu dreptul la opinie. Discutand civilizat, cum de altfel poti vedea ca o fac, diferentele se pot apropia. Esti foarte binevenita, cu opiniile tale, pe textele pe care le postez.
P.S.: Cu surprindere am observat, acum cateva minute, ca mi-ai dedicat o poezie. Cum nu sunt obisnuit cu asemenea lucruri, nu stiu ce sa spun. Sincer, iti multumesc!
Pe textul:
„Ca salcia" de Adrian Erbiceanu
Un pictor, atunci cand tine sa scoata ceva in evidenta, se foloseste de contraste. Fondul, care pentru un privitor mai putin avizat poate sa nu reprezinte mare lucru, in ochii unui cunoscator poate capata importanta. Depinde de cel care priveste, depinde de gust. Ai punctul tau de vedere care nu trebuie, neaparat, sa coincida cu al meu. Dar il respect.
P.S.: \"livid\", in cazul de mai sus, este fondul.
Pe textul:
„Ca salcia" de Adrian Erbiceanu
poezia de mai sus se vrea o imagine in miscare. Am incercat sa fac acest lucru folosindu-ma de cele mai simple mijloace. Freamatul, din comentariul tau, ma lasa sa inteleg ca am reusit. Ca de la inima , la inima.
Pe textul:
„Ca salcia" de Adrian Erbiceanu
Poezia, ca ori ce alta forma a artei, evolueaza. Noul se sprijina pe fundatia vechiului. Dali n-ar fi fost Dali, daca
n-ar fi existat Rembrandt. Intre nou si vechi este o corelatie puternica. De multe ori se interpatrund. Cine simte aceasta poate crea ceva nou folosindu-se de uneltele vechi. Dar - ma intorc la afirmatia ta - cum sunt ele folosite...\"depinde, de la autor la autor\".
Foarte pe solutie comentariul tau. Multumiri.
Pe textul:
„Ca salcia" de Adrian Erbiceanu
Se pare ca eu am fost mai norocos sau, cine stie, poate ca m-am aflat pe partea cealalta a raului (glumesc). In rest, sunt de acord cu tine. Ar mai fi, totusi, ceva de adaugat. Cuvintele, referitor la simplitatea sau complexitatea lor, sunt cerute de text. Modul in care sunt folosite este apanajul creatorului textului. Cat priveste gustul...Oh!, de cand n-am mai avut ocazia sa mestec o frunzulita de macris!
M-ai facut sa-i simt gustul!
Iti intorc urarile de bine
Pe textul:
„Ca salcia" de Adrian Erbiceanu
Comentariul tau, transgresand spatiile, vine ca o surpriza.
Multumirile mele,
Pe textul:
„Ca salcia" de Adrian Erbiceanu
sentimentele, daca au fost puternice, raman. Depinde de noi, si numai de noi, daca vrem sa le exteriorizam. E ceea ce am facut in poezia de fata.
Multumesc pentru felicitari.
Pe textul:
„Ca salcia" de Adrian Erbiceanu
poate sa para putin curios, dar poezia, cu toata simplitatea ei, nu reprezinta un produs al imaginatiei. Undeva, in adancul meu, am pastrat memoria unor asemenea clipe. Am dus-o cu mine si, cand i-a sosit timpul, am asternut-o pe hartie. Iti multumesc pentru frumoasele tale cuvinte.
Pe textul:
„Ca salcia" de Adrian Erbiceanu
cand am citit primele tale sonete am sperat ca ai sa poti posta pe site cel putin o suta. Spre delectarea noastra (vorbesc si in numele tuturor celorlalti amatori de poezie), te-ai intrecut pe tine. Mult succes in viitor! Promisiunea trebuie respectata!
Pe textul:
„Sonet" de Adrian Erbiceanu
