Poezie
Trei, Doamne...
( Pe urmele lui G. Coșbuc )*
3 min lectură·
Mediu
Tot călărind pe drum, stingher,
Și obosit de-atâta trudă
- Cu gâtul sec; cămașa udă -
Mă trase umbra spre ungher,
Pe vânt să-l fac tăcut-străjer,
Iar roua, paparudă.
Când, parcă, dintr-un vis tocmit,
Un glas a prins să se deșire,
Contorsionat de vlăguire
Și-atâta plâns. Descumpănit,
M-am tras, în colțul meu, zdrelit
De tainica șoptire...
\"Avut-am, iacă, trei feciori,
Și toți ca brazii din poveste;
Dar dusu-s-au fără de veste
Și m-au lăsat cu trei nurori,
Să-mi rup spinarea până-n zori,
De-mi vine până...peste...
Să nu te miri că mă socot
Cum s-o sucesc să mântui treaba,
Că-mi cade peste cap cocioaba;
Cotețu-i rezemat pe-un cot,
- De crede lumea că-s netot -
Și...mi-a plecat și baba!\"
Surprins privii către bătrân,
Ne-nțelegând ce vorbe-ndrugă;
De ce nurorilor l-e slugă;
Pe ce coteț mai e stăpân,
Când tot ce văd e-un braț de fân,
Uitat pe-o buturugă.
\"Trimisu-i-am la ‘nalte școli,
Cu gând curat, că de s-așază,
La bătrânțe-mi vor fi strajă,
Să nu îndur nici frig, nici boli;
Că-i știu, pe toți, copii domoli.
Iar restul, ce contează?!...
Pe Horia, cel mărișor
- La carte bun, ca și la joacă -
Speram un doctor să se facă
Și nu de vorbe cârpitor,
De zăpăcește un popor
Când dă pe la vreo \"clacă\".
Cu Lucian, a fost mai greu.
De mic voia s-ajungă popă,
Că-n lumea asta - interlopă -
Se tot ruga la Dumnezeu...
Târziu aflai că e ateu
Și... c-ar fi în sincopă.
Pe cel mezin - mai cătinel -
Sorin, cum fuse să-i pun nume,
Profesor l-am văzut pe lume,
Nu specialist în \"tulburel\",
Tăifăsuind cu un rebel -
Aristotel, pe nume.
Spune-mi, acum, drumeț străin,
Pe care drum s-o iau spre seară,
Că tren nu e, unde nu-i gară,
Iar boii datu-i-am pe vin,
Să uit, in piept, că am un chin,
Și că-s uitat… la țară.\"
Ajunge!-am zis. Nu vreau să știu
Ce-i cu povestea asta lungă
Cu trei nurori ce te alungă;
De vântul - urlet în pustiu -
Când tot ce văd e un chefliu
Fără un ban în pungă.
Atunci, și doar atunci, văzui
Tristețea fața că-i cuprinse:
Pe-obrajii subți, pe plete ninse,
Jucau luminile gălbui
Din alte vremi. Dar cui să-i spui
De aste doruri stinse?...
\"Atât avut-am, trei copii;
Un vis născut într-un bordei -
Temeiul vieții mele: Ei!
Dar un microb de poezii
I-a prins și-i ține-n Agonii...
Trei, Doamne, și toți trei!...\"
* P.S.: -Dedicata celor trei sarbatoriti, luna aceasta , pe site: Lucian Preda, Sorin Despot si Horia Ivascan. Poezia a
aparut si in eseul Mariei Prochipiuc: \" Horia Ivascan, motul caruia i s-a taiat motul la aniversare\".
-Cu multumiri, celui care a fost marele poet George Cosbuc, pentru idee, cat si cu scuzele de rigoare pentru ca nu s-a urmat cu exactitate originalul.
043.446
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adrian Erbiceanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 467
- Citire
- 3 min
- Versuri
- 81
- Actualizat
Cum sa citezi
Adrian Erbiceanu. “Trei, Doamne....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-erbiceanu/poezie/128816/trei-doamneComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
SMSMSilvia Miler✓Si te trezesti prins in hora, si te fura al ei ritm de-ti zboara cuvintele pe sub privirile oarecum induiosate dar cand zici ca-ti tragi sufletul, pisicher, dirijorul face semne nevazute si schimba sensul rotirii ca-i hatru dumnealui si mare placere-i fac privirile nedumerite zambind rusinat de neasteptata intorsatura. E o placere sa va citesc randurile...
0
AESilvia,
cand mergi pe urmele lui Cosbuc, vrei nu vrei, te prinzi in hora. Din pacate, cei trei sarbatoriti nu s-au nascut in aceeasi zi. Intrucat poezia, dupa cum este si normal, este indivizibila, a fost postata la ultima aniversare. Asta a facut ca sa-si piarda o mare parte din efect. Dar nici asa nu este rau. Zambetul este pentru toti.
Cu multumiri intarziate,
cand mergi pe urmele lui Cosbuc, vrei nu vrei, te prinzi in hora. Din pacate, cei trei sarbatoriti nu s-au nascut in aceeasi zi. Intrucat poezia, dupa cum este si normal, este indivizibila, a fost postata la ultima aniversare. Asta a facut ca sa-si piarda o mare parte din efect. Dar nici asa nu este rau. Zambetul este pentru toti.
Cu multumiri intarziate,
0
MSAbsolut reconfortant.Chiar \"cui sa-i spui de aste doruri stinse\".Poate unui \"rebel Aristotel pe nume\".Umor fin si miez.Bravo!
0
AENea Fane,
ma faci sa alerg de colo-colo. Abia am terminat cu raspunsul la prima dumitale interventie (cea colorata in \"gri\"), cand, fara vrere, am dat de a doua. Nu pot sa spun decat ca ma bucur ca ai gasit, pe una dintre paginile mele, ceva care sa-ti placa. De data asta cu iz... clasic. Iti multumesc pentru amabilitate.
ma faci sa alerg de colo-colo. Abia am terminat cu raspunsul la prima dumitale interventie (cea colorata in \"gri\"), cand, fara vrere, am dat de a doua. Nu pot sa spun decat ca ma bucur ca ai gasit, pe una dintre paginile mele, ceva care sa-ti placa. De data asta cu iz... clasic. Iti multumesc pentru amabilitate.
0