Adrian Erbiceanu

Luchi,

Daca cele doua versuri iti plac si poti sa le dai o noua stralucire, be my guest! Multumesc pentru catren.

Anghelina,

Imi plac epigramele tale. As fi vrut sa fac si eu un comentariu pe masura dar imi este greu. Epigramele, o data lasate sa zboare, cer timp. Timp sa raspunzi la toate comentariile. Si timpul, in cazul meu, este pretios. Asta ar fi una. A doua, si cea mai importanta problema, este faptul ca, referitor la acest gen de poezie, am un handicap.
In primavara anului 1970, la una dintre orele regretatului profesor Gh.Popp, luat de frumusetea epigramelor cu care, aproape intotdeauna, isi incepea prelegerile, m-am bagat si eu unde nu-mi fierbea oala. Cum observasem atractia sa catre sexul opus (are cineva ceva de spus?) si, inca agatat de ultima epigrama pe care o intitulase \"Epitaf\", i-am dedicat si eu una.
Cu o intarziere de 35 de ani, si cu speranta ca nu va starni reactii negative din partea fostelor sale admiratoare, imi permit s-o afisez:

Epitaf la... \"Epitaf\".
(Dlui profesor Gh.Popp)

\"Aici nu poate zace Gh.Popp,
Ca prea e cripta rece si ingusta.
Galant, dar aprig, si-a facut un scop
Din a combate tot ce-i... mini-fusta.

Epigramist, era normal s-ajunga
In alta cripta, dar ceva mai ...lunga.\"

La sfarsitul orei, i-am inmanat-o.
-\"O epigrama?\". Am dat din cap ca da. -\"Am sa-ti fac si eu una!\".
Nu mi-a facut. In schimb, la examenul de sfarsit de curs, m-am trezit cu o nota foarte slaba.
De atunci nu mai scriu epigrame.

In 1965 am avut o revelatie. Am gasit, intr-o librarie, un volum de poezii intitulat simplu \"POEME\". Poeme cum nu mai citisem pana atunci! Autorul era Marin Sorescu.
Si-a prevazut el, inca de pe atunci, viitorul? Nu stiu. Dar de un lucru sunt sigur, in poezia intitulata \"Shakespeare\", scria: \"Atunci au sosit si niste indivizi care intarziasera. Creatorul i-a mangaiat pe cap cu compatimire,
Si le-a spus ca nu le ramane decat sa se faca
Critici literari
Si sa-i conteste opera.\"
Ceea ce se pare ca s-a si intamplat.
Volumul de poezii imediat urmator a fost \"Moartea ceasului\".
Premonitie? Poate! \"Ceasul\", daca s-a oprit pentru el, a facut-o, doar, ca sa-l fixeze in timp. Pentru ceilalti, pentru cei care l-au denigrat, ca sa le stearga urmele.
Ce ironie!
Felicitari autorului articolului.
P.S.:
Am amandoua volumele cu mine.

Andreea,

Imi pare rau ca nu pot sa-mi fac mai vizibila prezenta pe site. Sunt luat cu prea multe. Si sunt atatea de citit si atatea de comentat! Sper, cat de curand, sa gasesc putin timp si sa las un semn. Iti multumesc pentru cuvintele tale de apreciere.

Adrian,

Venit, vazut, placut. Poezia, cu toate ca ascunde in ea adevaruri primordiale, m-a intors la anii mei de catanie. Neasteptate flashuri mi-au trecut prin fata ochilor. Interesant cate asociatii am putut face.
Si...cateva mici propuneri:
- L-as inlocui pe \"decat\" (care te lasa parca suspendat, daca faci pauza dupa fiecare vers) cu \"incat\" , dand, astfel, o nuanta consecutiva constructiei in loc de cea adversativa.
- Ultimul vers l-as rescrie astfel: \"Nu stiu raspunsul. Sunt soldat. Atat.\"

Ne mai auzim.

\"Scrisoarea\" de fata este o continuare, mai putin relevanta, a aceleasi obsesii, a aceleasi dureri care se incapataneaza sa ramana, a aceleasi incapacitati de comunicare directa cu persoana atat de mult dorita. In materialele pe care le afisezi, pe acest site, te vrei un revolutionar, un nonconformist. Mi te inchipui, ca in poza afisata, cu mainile pe arma. Asa trebuie sa fii si in viata! Ca sa castigi, ca sa recuperezi ceea ce ai pierdut, trebuie sa te lupti. Ai afirmat, in materialul intitulat \"Fiul meu handicapat\", ca persoana, care a izbutit sa contorsioneze sufletul femeii iubite, \"a plecat inapoi in Germania lasand-o aici cu durerea si chinul ei\". Data viitoare, cand mai iei avionul cu destinatia Militari, nu te mai opri in fata blocului. Intra si bate la usa!

Felicitari autorilor volumului cat si Adinei Ungur pentru interesanta prezentare.

Domnule Peia,
Nu am predat stafeta. Stau, inca, pe pozitia pe care o cunosti. Ma reciclez si eu, din cand in cand, sa vad cum e pe aici, cum e pe dincolo. Ca tot omul, imi bag si eu nasul, pe unde nu-mi fierbe oala si de fiecare data gasesc cate un motiv ca sa o iau de la capat. Preocuparile mele lumesti ma tin cam departe, in momentul de fata, de cele literare. Intru destul de rar pe site dar, de cate ori intru, vad numele dumitale prezent ca o santinela. Si, realmente, ma bucur. Felicitari pentru volumul publicat! Mi-ar face placere sa pot obtine si eu unul.

Rudy,
Citesc, de fiecare data, cu placere, parodiile tale. De ce nu si una pe poezia de fatza? O astept, cu rosii sau fara, ca si cum m-as uita intr-o oglinda. Succes!

Adrian,

De aproape un an de zile, pe acest site, aduni fir cu fir, clipa cu clipa, sonet cu sonet:

\"Cu-mbucatura clipei ce coboara
Lipesc acestea toate, rand pe rand.
Le ordonez conturul intr-o doara

Si rotunjesc farama mea de gand.\"

Cuibul, inaltat de tine, a devenit castel. Putini se pot lauda ca au fost sau sunt capabili de un asemenea efort.
\"Pasarea\" n-a aparut, dar, de un lucru poti fii sigur, noi, cititorii tai, am umplut spatiile rezervate.
La mai multe!

P.S. Imi permit, cu aceasta ocazie, sa ridic, de la subsolul
unuia dintre sonetele tale, o poezie pe care ti-am dedicat-o si s-o pun mai la vedere.

Sorine,

Ajuns, la spartul targului, fara bere si fara inspiratie, tot ce mai pot sa fac este sa-ti urez: LA MULTI ANI!
Si...multe-multe epigrame!

Tu,
Ca a fost ultima, ca n-a fost ultima, ce mai conteaza? Mult mai impresionanta este \"schimbarea\" ta \"la fatza\". Acum vreo doua zile am intrat pe fisa ta -pe cand mai purtai un nume- ca sa las un semn de trecere. Am citit cele patru poezii pe care le aveai postate (doua cu rima, doua fara,) si am stat in dilema. Era, acolo, vorba despre o femeie -cand alba, cand neagra- intotdeauna nestatornica. Am vrut chiar sa-ti atrag atentia ca primele doua poezii, intitulate \"sonete\", nu prea respectau regulile genului. Am vrut, dar n-am mai avut cum. Au disparut. Au disparut impreuna cu numele frumos al autoarei. Ai aparut in schimb \"Tu\". Fara texte! Cam dezbracata, este adevarat. Dar ce mai conteaza?! (Este si asta, la urma urmei, o arta!) In schimb, tot ce a ramas scris pe fisa ta este o expresie-motto: \"Sunt o dobitoaca proasta\". \"Dobitoaca\", inteleg, dar de ce si \"proasta\"? Unde s-a mai pomenit un \"dobitoc\" destept?! Cu alte cuvinte te-ai incurcat intr-un fel de pleonasm. Cam putin pentru cata gramatica se pare ca vrei sa ne demonstrezi ca ai invatat.

P.S.: Expresia \"dobitoaca\" nu imi apartine, nu mi-o insusesc
si nu se refera la nici o persoana in viata sau de pe cealalta lume. Ea apartine \"umbrei\" care a semnat comentariul anterior.

Sonetul asta il percep in berna. Sa fie el, oare, exprimarea unui nou \"modus vivendi\" ori aceeasi veche sfoara de care ne atarnam, zbatandu-ne cu neputinta? Intrunchipeaza el \"trecutul\", care nu accepta sa fie dat la o parte sau \"prezentul\", caruia nu i se face loc sa se desfasoare?
Adrian, frumos sonet!...
Si mare bataie de cap!
Pe curand.

Domnule Andrei Horia,

Daca am sta sa socotim ce se poate si ce nu se poate, cat trebuie si cat nu trebuie, nu stiu ce s-ar mai alege dintr-o poezie. Apreciez interventia dumitale ca un semn de intelegere si promovare. Si...asa cum ne-am ciocnit, spre bucuria mea, cap in cap, literalmente, la Casa Eliad, \"nu brublem\"!

Iulia,
apreciez efortul tau. Se pare, insa, ca intre teoriile scolastice si necesitatile solicitate de compunerea unei poezie, exista , dupa cum se vede, diferente.
Daca as tine cont de tot ceea ce afirmi, cred ca n-as mai putea scrie.
Fara a da curs dorintei de a intra in prea multe amanunte, am sa incerc sa raspund la cateva dintre remarcile tale:
1) Daca ai capacitatea de a percepe \"vreascurile\" ca orice altceva decat niste simple vreascuri ( sa zicem \"momente\", mai mult sau mai putin implinite, ale \"trecerii\" noastre), ai vedea ca \"vremea\" se leaga logic de propozitia anterioara prin acel \"cand\".
2) In legatura cu \"reincarnare\", parerea mea este ca, din nefericire, privesti cuvintele din punct de vedere morfologic (anatomic, as zice), in nici un caz stilistic.
3) \"Punctul\", la care le referi in ultima fraza, este menit sa ramana acolo. El da greutate versului. Domnul Andrei Horia a remarcat in comentariul sau, mult mai bine decat m-as fi priceput eu s-o fac, acest lucru.
In pofida diferentelor de opinie, esti binevenita pe pagina mea.

Am deschis, nu cu mult timp inainte, internetul si am gasit un e-mail de felicitare de la Maria. Intru pe \"agonia\" si vad surpriza. Maria m-a desconspirat! Nu pot spune, inca, daca a gasit cheia dar, da!, poezia a fost postata pentru aceasta zi.
Ei, cat si tuturor celorlalti care i s-au alaturat, sincerele mele multumiri.

Adina,

Am o veste proasta. N-ai gasit cheia! Eiii, daca ar fi fost atat de simplu, de mult as fi pus eu mana pe ea! Dar asa...
multumesc frumos pentru comentariu.

Domnule Peia,

mi se intampla sa gasesc de multe ori, asezate pe hartie,
gandurile altora, cu o ciudata perceptie de apartenenta.
Pe o anumita treapta a existentei, gandurile incep sa se asemene. Nu ma mira, asadar, ca ati gasit, in poezia de mai sus, o stare comuna de spirit. Ea este reala. Si asta ma bucura.

Ramas fara inteligenta
-Cand lumea toata, azi, petrece-
Gasesc pe site o deficienta:
Tu ne ramai si altul...trece!

Nu stiu daca exista un alt poet care sa fi izbutit sa prinda
sufletul iernii mai bine decat a stiut s-o faca Esenin.
Cu gandul la el si cu indemnul starnit de lectura \"Baladei\" dumitale, am decis, cu mare placere, sa postez aceasta poezie pe pagina mea.
Si eu va raman indatorat pentru atentia acordata.
Sarbatori fericite!