Adrian Dorie

Explicatie: copiii vor sa se joace, nu sa fie tinuti in brate ore in sir de cruzii lor parinti, chiar daca sunt tinuti pentru alaptare; prin urmare, primul stie ca e mai iubit de parinte pentru ca e luat primul, ca sa se termine mai repede tinutul in brate, in timp ce celalalt realizeaza ca e mai putin iubit pt ca e tinut mult timp de la joaca.
Am I right or am I right?
I\'m right. Now, give me the money!

Alberto, textul tau este interesant, dar putin cam lung. A trebuit sa beau 2 cafele pe durata lecturii... si nu obisnuiesc sa beau 2 cafele. Oricum, ideea textului e comica. Daca i-ai reduce dimensiunile, zambetul de pe buzele cititorului ar putea deveni ras...

Dear Ioana,

astept sa revii pe acest site pentru a posta noi texte interesante. Eu am revenit dupa o pauza de cateva luni. De ce nu ai face-o si tu?

Cu prietenie,
Adrian

Dear Irina,

te legi atat de nepoliticos de vinul meu otetit, in timp ce tu bei brandy... Trecand la lucruri neserioase, trebuie sa admit ca poezia ta mi-a placut. Sfarsitul, mai ales, e pe placul meu. Sfasie-ma si cu alte texte!

Serenissim si rarissim,
Adrianissim

Dear Nicolae,

cred ca incepe preselectia spirituala, executata la nivel global. Pana acum, oamenii s-au prezentat individual la concursul vietii, intitulat \'Castigi credinta, Esti mantuit!\'. De acum, imi imaginez, omenirea va fi ispitita in totalitatea ei, prin mijloacele moderne de comunicare-n masa. Nu inteleg de ce diavolul a asteptat atat de mult timp! E mult mai usor sa indepartezi de credinta o mie de oameni, decat pe unul singur... efectul turmei a creat Sodoma si Gomora, de exemplu. \'Daca ceilalti fac (cred) cutare lucru, eu de ce sa nu-l fac (cred)?!\'

Amical,
Andrei

Imi cer scuze si tie, Romulus. Nu am dorit sa scriu un comentariu anti-semit. Departe de mine un asemenea gand. Am vrut, probabil (nici eu nu stiu bine), sa penalizez patetismul unora care vor sa induioseze, fara a fi avut de suferit din anumite drame istorice. M-am inselat profund. Prin urmare, imi cer scuze pentru ineptiile scrise.

Mea Culpa

Imi cer scuze, Adela. Specificarile tale imi demonstraza ca am avut un comentariu foarte stupid. Te rog, prin urmare, sa ierti ineptiile scrise de mine. Si promit sa fiu ceva mai intelept in postarea de comentarii.

Mea Culpa

Dear Adela,

recunosc aceasta imagine. E din spatele blocului in care locuiesc. Cunosc si copilul cu traista. Doar eu l-am prins in timp ce incerca sa sara gardul din sarma ghimpata, dupa ce esuase in cateva tentative hotesti... Foame? Asta nu-i un motiv pentru care sa dea buzna in casele oamenilor pentru a subtiliza porumb fiert, mere, etc. Oricum, beau si eu din licoarea cea galbena (contine alcool?) in cinstea faptului ca acest mic infractor va petrece ani buni de inchisoare...
Concluzie: bine le-a facut Reich-ul celor care nu stiau sa accepte foamea.

Adrian

Dear Gelu,

poezia ta mi-a provocat multe leziuni pe creier. Sper sa-mi ierti sinceritatea. Versurile par a se lua la bataie, iar cuvintele par a incerca sa se linseze unul pe celalalt... Scanteile din aceasta rafuiala literara mi-au produs leziunile amintite... dar voi lua repede o pastila si-mi va trece.

Amical,
Adrian

Dear Mihaela,

mi-a facut placere sa poposesc aici. Iti gasesc poezia atragatoare. Am citit-o de ori, pentru ca mi-a placut mult cum suna. Poezia ta reprezinta pentru mine o invitatie pentru alte popasuri viitoare.

Amical,
Adrian

Dear Dana,

primele randuri ale poemului m-au impresionat intr-o foarte mare masura: am plecat iute la bucatarie si am infulecat ceva. Nostalgie... Of, a mea copilarie! Cat de repede ai trecut! Acum trebuie sa nu uit robinetele, televizoarele si ferestrele deschise... Atunci le uitam si aveam inundatii mari, factura uriasa la curent si hoti ce-mi jefuiau zilnic casa. Copilarie, unde ai plecat tu, oare?
Iti doresc sa cauti util, util..

Dear Adina,

din cand in cand iti voi aduce critici, pentru ca nu sunt genul ipocrit, ce-ascunde gandurile critice si le exprima doar pe cele pozitive. Aceasta poezie mi-a placut. Chiar am citit-o de doua ori. Intrebarea mea este: nu vrei sa-ncerci si putina proza? Am citit un text de-al tau, era o proza scurta in care iti exprimai nemultumiri, si am detectat ceva ce mi-a placut. Oricum, aceasta poezie e \'apetisanta\'. Tine-o tot asa!

Amical,
Adrian

Dear Katya,

iti dau dreptate: un tip cu probleme financiare nu bea whisky. M-ai prins! Dar, trebuie sa ma destainui, nu am urmarit ca textul sa fie neaparat logic (desi ar fi fost intelept)... am dorit doar sa creez o serie de imagini cat mai sugestive. Textul este mic pentru ca doresc sa scriu doar proza \'granulara\'. Nu am rabdare sa scriu texte mai mari, iar cititorul nu ar avea rabdare sa le citeasca, chiar daca as scrie... \'Pastilele\' mele de proza sunt trecute la \'personale\' tocmai din cauza dimensiunilor reduse. Multumesc pentru aprecierile pozitive. Ai un pahar de whisky din partea mea! Scuze, de bere la dozator...

Dragalas,
Adrian Tanarul Minune

Dear Ramona,

nu am dorit sa scriu ceva imprevizibil. Desi, de cele mai multe ori, scriu texte cu final cat mai socant, aici nu mi-am propus decat sa prezint un filmulet horror cu mesajul pe care tu l-ai ghicit foarte bine. Acel diminutiv, care a nascut o scurta polemica, nu a avut decat rolul de-a aduce putin umor in horror... pentru a rezulta umorul negru. Nu suna bine acel cuvant, dar nici textul nu e menit a suna bine... l-am vrut o vioara ce scartaie oribil, nu o vioara Stradivarius. Multumesc pentru aprecieri.

Amical,
Adrian

Dear Adina,

am uitat sa adaug si partea critica. Iti voi deveni dusman, desigur, dar trebuie sa scriu ca dai impresia unei scriitoare pline de sinceritate si de sentiment, dar nu practici profesionist \'slefuirea\' textului... adica, sa revii de multe ori asupra poeziei, care are un fond interesant, si sa-i dai si o forma apetisanta. Nu ma pricep la poezii, nu sunt un mare fan al lor, deci nu lua in serios ipostaza-mi inedita de... critic literar :)

Amical,
Adrian

Dear Alina,

incep sa cred ca \'lumea\' iti priveste pagina proprie si, vazand atatea \'Ateliere\', se tem a-ti oferi si un statut non-atelier-istic. Poezia ta contine un multiplu \'poate\' placut agasant. Ghicesc anumite lucruri despre autor, citind poezia, dar imi trec parerea la \'strict secret\'. Poate ca iti doresc succes in continuare, poate ca-mi place cum tu scrii, poate ca voi mai citi ce-ai scris si ce vei scrie... poate imi iau la revedere de la tine acum si poate iti urez o noapte buna...

Poate amical,
Adrian

Dear Adina,

obsesia \'chiar nu sunt buna la nimic?\' o avem cu totii. Ne nastem cu ea si murim cu ea alaturi. Raspunsul meu la intrebare este: nu suntem buni la nimic. Ne-am nascut din nimic, ne vom intoarce la nimic cand vom muri; prin urmare... de ce am fi buni la ceva? Multi reusesc sa se amageasca ca sunt talentati si unici, de neinlocuit in orice-ar face. Iluzii peste iluzii. Dar... am putea trai fara iluzii? Intrebarea \'mai are rost să scriu?\' are urmatorul raspuns, din perspectiva mea: are rost, pentru ca cineva, din indiferentul public, ar putea intra pe frecventa ta si-ar fi capabil sa te inteleaga/sa te admire mai mult decat crezi. \'Să vorbesc cu mine însămi\' e o practica la care tin foarte mult. Cred ca un dialog interior perfect naste dialoguri exterioare optime... E tarziu. Sper sa nu fi scris lucruri fara noima :)

Amical,
Adrian

Dear Adina,

iti multumesc pentru comentariile pozitive. Si unele texte proprii au primit calificativul \'Atelier\', dar le-am sters imediat. Singura mea vanitate imi cere sa nu posed astfel texte, considerate mediocre de catre editori. Faptul ca acestia nu-mi adauga motivele atelier-izarii, ma irita putin dar... editorii au mereu dreptate. Subiectivismul editorial ne coboara uneori nemeritat, alteori ne ridica mai mult decat meritam... c\'est la vie! Am urmarit si eu Lost vreo doua sezoane, dar incercarea lor disperata de-a tine mereu telespectatorul in priza... m-a scos din priza. Ma bucur, totusi, ca acest text te-a tinut putin in priza :)

Amical,
Adrian

Dear Laurentiu,

chiar beau din aceeasi sticla. Lamentarile mele au loc in timp ce beau (nu in realitate!). Falsul patetism de final nu este intamplator. A fost premeditat. Scriu texte de mici dimensiuni, cu mesaj concentrat, pentru ca orice text ce depaseste 3000 de cuvinte (din punctul meu de vedere) cere rabdare atat din partea scriitorului, cat si din partea cititorului. Textul e trecut la \'personale\' si nu la \'proza\'. Din cauza marimii lui, evident. Textul a fost scris in viteza. O eroare s-a furisat, profitand de neatentia mea. Credibilitate? Voi mai scrie mici texte aici, indiferent de imaginea pe care mi-o pot forma. Scriu si citesc pe agonia pentru ca-mi face placere sa ma joc literar, nu pentru ca ambitii de nestavilit ma anima spre consolidarea unei \'credibilitati\'...
Apreciez mesajul tau: a continut si puncte pozitive si negative.

Amical,
Adrian

My Dear Andu,

nu incapatanarea ma impinge spre refuzul ilogic de a corecta eroarea respectiva. Ci vanitatea... sunt atat de indragostit de acest text, incat nu risc nici o actiune ce i-ar putea compromite inegalabila splendoare. Tonul tau persiflant, insa, imi necajeste vanitatea sus amintita. O vanitate fara margini... Imi urezi sa ajung departe. Unde? Orgoliul imi este deja la cota de avarie!