ADRIAN ANGHELESCU

Avem nevoie astăzi de credință Dar și de foarte multe certitudini Ca să scăpăm de chin și suferință Prin propriile noastre latitudini Avem nevoie pe lângă, speranță De-a

Se năpustiră norii dintr-odată Plângând cu lacrimile lor șiroaie O ploaie parcă binecuvântată Udă pământul ca să se înmoaie Cad stropii în rafale bântuite De vântul care

Atât de gingașă îmi pare-o floare Mereu suavă și mereu sfioasă Încât eu cred că-i asemănătoare Cu draga mea care-i ce mai frumoasă Dar cum pe lume sunt atâtea

Sunt bugetari și super bugetari Aici la noi în toată România Închipuiți-vă care-s mai tari Și care este toată șmecheria? Că deși Constituția prevede Egalitatea noastră-n

Iată că mor și oameni indignați Când și-amintesc de cele ce-au trăit Și când îi văd pe-acei neobrăzați Bătând la poarta celui fraierit "Recalcitant" fiindcă i-au tăiat

Mereu în gâdurile mele Tu ești de neasemuit Și-n fiecare dintre ele Mai dragă tu mi-ai devenit Mereu în visele de dor Apari doar tu de când te știu Că visele au

Alb după verde și portocaliu Poartă cei care-și schimbă zugrăveala De astăzi într-o lună fiindcă știu Că vor purta apoi și cătrăneala Ei sunt la fel ca și

Lipsesc manualele de clasa întâi Acum la început de an școlar Și cade-n cârca-nvățătorului Să țină locul de abecedar Însă de ce lipsesc nu prea se știe Deși primim

Îmi șuiera un vânt prin creier Să-mi smulgă gândurile toate Iar undeva cânta un greier Concertul liniștit în noapte Mă învârteam prin labirinturi Căutând calea spre

Peticit cu câțiva nori Cerul cel mereu albastru Ni se-arată iar în zori Luminat de-același astru Semn că ziua care vine Iar ne-ndeamnă să visăm Pe alei de galben

Eu vă spuneam cu câtva timp în urmă Că și-acum ne conduc informatorii Care sunt desemnați ca "șefi de turmă" Fără să aibă aprobarea țării Și mai spuneam atunci ca să

"Ridică" unii România Iar alții vor s-o ciopârțească Toți invocând democrația Cu care vor să ne prostească Dar nimeni nu ne dă nimic În afară de logoree Și-aș îndrăzni

Să vină nemții să-l voteze ei Americanii pot să-l și aleagă Și-i așteptăm pe toți acei mișei Ce cred că națiunea ar fi bleagă Că noi i-am ajutat când ne-au cerut Deși

Una lui și altul ție Așa-i în coabitare Iar pentru popor se știe O dezamăgire mare Că poporul te-a votat Să-l dai jos pe „suspendatul” Dar probabil c-ai uitat Când

La noi „Cristos a înviat din morți” Demult ,de când trăiau stră străbunicii Și de pe-atunci noi luăm Lumină toți Și ne facem cu mâna semnul crucii Și ne-nchinăm cu

Mă-împiedicam de stive de oțel Pe unde azi mă-împiedic de moloz Și tot mai des ascult câte-un mișel Ce-ar vrea să-mi spună că e viața roz Numai că el, mișelul, chiar

Destine tragice-s la orice pas În țara noastră veche de milenii Chiar și-n povești destinele-au rămas Și multe sunt păstrate cu sfințenii Mergând o vreme pe la

Prea mulți blazați trăiesc în jurul meu Cu aere de mare sictireală Care și când privesc o fac cu greu Părând c-ar fi loviți de vreo sfârșeală Cu uitături pierdute sub

Și mototol și sărăntoc M-am învățat să comentez Și să mă plâng că n-am noroc În loc să merg să protestez Și-așa ca mine sunt mai toți Nemulțumiți și ofticați Ce-ar

Izvor de apă dulce țâșnește dintre stânci Și cu repeziciune în valuri unduite Ce poartă-n ele dorul de mările adânci În care se vor pierde, cândva , pe nesimțite Limpede

„Flacăra democrației” Un fel de „Să trăiți bine” Este-o culme a prostiei Ce-o lansează pentru mâine Marinarul mincinos Celor proști și aserviți Care nu vor să-l dea

Veniți să socializăm Și să schimbăm păreri, opinii Ba chiar să ne și lamentăm Fiindcă ne cumpără străinii Aveam cândva averea țării Ce-a fost atunci a tuturora Însă de

Încrezători și plini de nerăbdare Cei mici vin ca să-nceapă prima clasă Unde-i așteaptă doamna-nvățătoare La școala ce va fi a doua casă Și atâtea orizonturi vor