Poezie
Prin labirinturi
1 min lectură·
Mediu
Îmi șuiera un vânt prin creier
Să-mi smulgă gândurile toate
Iar undeva cânta un greier
Concertul liniștit în noapte
Mă învârteam prin labirinturi
Căutând calea spre ieșire
Golit de amintiri și gânduri
Și bântuit de rătăcire
Zbătându-mă în noaptea minții
Cea fără lună, fără stele
Orbecăind după părinții
Care sunt oale și ulcele
Și-o căutam mereu pe mama
Ce-mi spunea că-s odorul ei
Pe vremea-n care nu-ți dai seama
Nici cine ești și nici ce vrei
Apoi îmi căutam iubirea
Cea pură și neîntinată
Tot cochetând cu fericirea
Și deznădejdea câteodată
Iar din acea orbecăială
A veșnicelor căutări
Într-un final de socoteală
M-am ales doar cu cugetări
Am cugetat că răsăritul
Ce l-am zărit de prima dată
Se-aseamănă cu asfințitul
Ce-anunță noaptea-ntunecată
Și-am cugetat că doar iubirea
Pe întuneric sau lumină
Ne dăruie nemărginirea
Și-n suflet liniștea deplină
00994
0