ADRIAN ANGHELESCU

Te-ai înverzit așa deodată Portocaliule-nrăit Convins că oamenii-s o gloată Bună mereu de păcălit! Sau prin această înverzire De nuanța unui broscoi, Dorești doar o

Rostite sunt sau nerostite Cuvintele-n vorbe sau gânduri Ce se aștern meșteșugite În scriere chiar printre rânduri Înlănțuindu-se ca râul Ce curge valuri după valuri Prin

Se răsucește Nelson în mormânt Fără ca să se știe daravela Și credeți-mă, și eu să mă frământ De când Monica zice că-i Mandela Adică matracuca bretonată Cândva „bețivă”

Miracolul vieții din noi E apa în moduri bizare Ce curge prin vene șuvoi Pompată de inimi sprințare Căzută din cer în averse E-n părțile lumii vitale Prezentă sub forme

Eu m-am tot răzvrătit mereu Cred că la orice nedreptate Și-am criticat tot ce-a fost rău Zi de zi în societate Și-am fost tot timpul tulburat Când i-am văzut pe

Mi-aș pune palma-n palma ta Și mi-aș lipi trupul de-al tău Iar buzelor tale le-aș da, Dac-ai dori, sărutul meu Și m-aș mai pierde-n ochii tăi Tot așa cum m-am mai

Mama nu-i un substantiv Să-l decline toți la școală În cazul nominativ Fiindcă mama-i o comoară Mama e izvorul vieții Dar și zâna mea cea bună Din clipele

Când se tăiau și pensii și salarii Sindicaliștii erau mielușei Le dispăruseră protestatarii Iar liderii le-au dispărut și ei Probabil că erau de-aceeași parte Cu cei ce

Cu-n brad împodobit în prag de iarnă Aștept nerăbdător și-nfrigurat Zăpezile din cer ca să se cearnă Și-n jur să văd doar alb imaculat Aștept să vină seara de

De ziua lor nu e de-ajuns o floare Cum nu-i de-ajuns tot aurul din lume Și nu găsești comori sub mândrul soare Să le poți răsplăti-n vreun fel anume De ziua lor se

Totul se vestejește împrejur Frunza din pomi devine ruginie Căzând încet înspre pământul dur Precum un fulg ușor de păpădie Iarba de prin poiene și

De pe vremea lui Pazvante Cu generator-motor Și cu mese basculante A rămas un laminor Ce-a scăpat nedemolat De furia lui „georgică” Un farsor înfumurat Dar în fond un

Unchiul Jană într-o vară Cam prin anul \'93 Îmi scria la ceas de seară Din dealul Smadoviței: -Am îmbătrânit nepoate Lionica nu mai e Nu mă mai descurc cu toate Îmi

De unde vin și încotro mă duc Este-ntrebarea ce mi-o pun mereu Fiindcă mă simt pe lume singur cuc Cu gânduri și cu vise-n capul meu? Pe la-nceput, când ochii i-am

Precum Adam și Eva prin pădure Și goi, și fără frunze, visători Nu căutam nici fragi, nici rugi cu mure Mergeam înlănțuiți și doritori Să ne pitim în codrul cu

Copacii goi ai străzii-s abătuți Și fără frunze par așa stingheri Când trec pe lângă ei oameni tăcuți În așteptarea altei primăveri Din cerul mai mereu întunecat De norii

Câte coincidențe ne mai sunt necesare Ca să-nțelegem astăzi că toată lucrătura Este acea sentință cu semne de-ntrebare Dată cu-o zi-nainte stopând candidatura? Și dacă

În Seara de Ajun colindătorii, La fel ca-n anii care au trecut, În cete mari sau mici sunt vestitorii Sfântului Prunc Iisus ce s-a născut Și ne-amintesc ce magii

"Dreptate până la cap…". Somnifer electoral Înghițit ca și pe-un hap La vot uninominal Când tu bună credință Ai votat promisiunea Sperând cu întreaga ființă C-o să

Prin valea unde liniștea-i deplină Se scurge-n matca sa neobosit Șuvoi de apă rece, cristalină, Șopotind lângă malul adormit Îl străjuiește, pe versanți , pădurea Cu verdele

Marele chefliu ales , Beleaua națională Trâmbițează tot mai des Aiureli de mahmureală Și ne spune consternat Cu privirea lui sașie Cum că vor să facă blat Rivalii la

Pleacă gândul, plec și eu Să cutreier lumea toată Dar din ce în ce mai greu Mă desprind acum de vatră Pentru că oricâte-ar fi Locuri de văzut prin lume Tot mai greu

S-a născut El ca Fiu de Dumnezeu Și-a dăruit credință și iubire Celor care trăiau în jurul Său Întru a Tatălui ceresc cinstire Cuvintele i-au fost mereu sorbite De