Adina Ungur

Multumesc frumos Adelina pentru lectură și sinceritate! Ai dibuit-o, cu adresatul! :) Să zicem că o fi ceva erotism pe-acolo, da! :)

Liviu, mulțumesc pentru poposire. Ai dreptate, nu am vrut acea rimă, dar așa a ieșit la discurs, voi modifica, mulțumesc! Bune sugestiile tale, ca întotdeauna, cu prietenie primite!

Ioan, pentru răbdarea de a mă citi și constanța impresiilor lasate sub poezii, cu toate că eu mă lupt cu mine și mă pedepsesc să vin rar pe aici, am ajuns să mă surprind gândind și exclamând stănescian: ce bine că ești! Unul din rarisimii cititori și \"lăsători\" de impresii. Și să-ți mulțumesc frumos pentru a ta răbdare! Contează! Adina

Dragii mei, vă mulțumesc frumos pentru cuvinte și mă bucur pentru reacțiile la semnalul acestei apariții editoriale! Ma simt onorata, încă o dată. Fiecăruia în parte îi mulțumesc! Adina

Multumesc frumos Maria si Ioan pentru urări și pentru atenția pe care mi-ați acordat-o! Un gest frumos, care nu mă lasă rece! Va îmbrațișez de departe, cu drag,

Adina

Dragul meu Ioan Jorz,

trebuie să-ți mărturisesc că prima dată când am citit poemul dedicat mie, în biroul unde lucrez s-a făcut cald dintr-o dată, așa de cald de a trebuit să deschid toate ferestrele, apoi când am recitit, am început să zâmbesc, apoi, să mai fac ceva, nu spun ce. Nu am răspuns mai devreme fiindcă deocamdată nu am net acasă și am intrat tot de la serviciu, ca și acum, de altfel, scuze pentru întârziere! Eu îți multumesc mult și mă bucur că portretul meu a fost o muză pentru așa o poezie frumoasă, poete - în ochii mei ești poet, fiindcă privești și simți poeticește, în plus, surpriza a fost că ai avut și curajul să pui emoția în vers. Și eu cred despre acel portret că este expresia iubirii și nu a uneia oarecare, de-aceea pentru mine este special. Tu ai simțit că există ceva dincolo de chip și pentru asta te fac poet, numai un poet poate vedea în acest fel. Mă onorează poezia ta, așa încât la expoziția foto pe care o voi avea în toamnă, voi pune alături de portret poemul tău - cu permisiunea ta, desigur. Mi-a căzut foarte bine! Este emoționant și foarte frumos gestul tău! Mulțumesc!

am să revin cu un p.s. de acasă.

Poezie de vară, de iarbă și copaci. O găsesc ca pe o licărire sub frunze, are și simplitate și sofisticărie, atât cât să-i dea sclipiri de poem, are și stare și e suspendată pe căldura sunetelor de fluier crăpat, întocmai ca zilele însorite și lungi de vară, care îți dau senzația de liniște și etern. Nu este anotimp mai frumos decât vara, fiindcă îți conferă un echilibru, care te pune pe picioare și lună mai frumoasă decât august, când crengile stau doldora, pline de roade, dulci și coapte. Dacă l-ați îmbrățișat pe copac, i-a trecut de amputare sau chiar dacă ați pus suflu de cântec prin coaja lui și tot nu i-a fost rău de oaspeți la umbra lui. Sunet și somn, jale și răzvrătire, crăpat și născut, printre colți de dimineață, frumos poem, felicitări!

Am fost plecată și departe - prin țări - și foarte departe - prin mine - și am vrut să nu mai vin. Nici măcar pe poezie.ro, locul în care mă trezesc cu surprize negative de scădere de nivel, fără a fi anunțată în prealabil, fapt pentru care mă consider a fi jignită în mod direct. Poate, data viitoare când am să mai vin, mă voi trezi cu un nivel și mai mic și tot așa, de-asta, cred că voi încerca cumva să nu mai vin. E greu, că vin pe aici de vreo 7 ani, necontenit, dar orice învăț are și dezvăț (scuze pentru această explicație offtopic).

Ioan Jorz, spune-mi mie unde și cum poți afla despre aceste tabere de creație, că eu m-aș fi dus, însă nu am aflat niciodată de ele. Sau e pe sub mână. Sau pe sub tutele de uniuni? Zi-mi cum e, că m-aș duce, dacă aș mai găsi vreuna.
Cu stimă și simpatie!

Da, eu am zâmbit. E acesta un text scris la revoltă, puțin lunguț, dar cu un sentiment pe care îl înțeleg, până la urmă. Am să reiau din urmă poeziile, fiindcă știu că îmi amintesc că am citit poezie la tine și vreau să ajung la ea. Rezon!

O să las aici comentariul, ca peste câțiva ani, când ai să intri, să realizezi și tu, că ai fost patetic.

Mulțumesc Teodor Dume, mă bucur că ți-a plăcut, chiar dacă este un poem cu dedicație și nu unul foarte vesel. Cu bine!

p.s. poezia are si o mica surpriza. jos, in finele textului, un mic link, pe care altfel nu m-am priceput sa-l pun in pagina.

Asa este, ai dreptate, ai avut un simt bun al arhetipurilor pe care am construit-o. Multumesc si pentru sugestii, deja am incercat sa o rearanjez si voi veni si cu o varianta, fiindca intr-adevar poezia se pregateste repejor de intrat intr-un volum. Din pacate deocamdata nu am net acasa si doar pana am pus diacriticele cu copy/paste, cred ca mi-a luat mai bine de o jumatate de ora. Mai inainte mi-am pierdut textul, l-am recuperat, etc. Am sa revin mai consistent, cand imi voi rezolva problema cu netul. Ca e greu asa. Multumesc, cu respect, Adina

Da, așa se zice în românește.

Multumesc pentru popas Ioana, încă un cititor care rezonează, pentru mine nu e lucru puțin. :)

Liviu, mulțumesc, am și modificat, ai dreptate, voiam eu sa spun mult prea multe in prea puține cuvinte, așa ca până la urmă am simplificat. Sigur că puteam pune încă un vers-două, ca să spun ce voiam să zic, dar am simplificat fiindca poezia se dorește a fi simplă. Mulțumesc mult!

Gheorghe Pașa și Petruț Pârvescu va multumesc pentru aprecieri și lectură!
Adelina, ai dreptate. Nu am putut opri cascada de trairi asa ca am scris-o asa cum a venit, la dicteu automat, insa poezia va avea si o varianta, multumesc!

Adelina, ma bucur ca ai patruns la lectura in complexitatea cuvintelor simple. Asta si era ideea, e pacat sa le folosim pe cele complicate, cand cu cele simple inca mai putem construi lucruri adevarate. Fiindca, marturisesc, e cam adevarata poezia, cam porneste de la cumparatul sanzienelor pentru prietena mea, nascuta in 24 iunie. Culmea ca e bruneta, dar n-are a face, eu tot ii cumparam acele flori in fiecare an :).
Uite o reteta:

pui staruinta, iubire, incredere in tine si iubit, credinta in dumnezeu, pui ganduri, pui energie, viata, rugaciuni, te pui pe tine de-a curmezisul, pui rabdare si astepti. Pui lumina! Fara lumina nu se poate. Chiar daca pieptul nostru in care coacem iubirea e un spatiu inchis, el trebuie sa lumineze, altfel nu ne prea putem face vizibili, nu putem atrage atentia asupra doleantelor noastre. Dumnezeu coace faptele daca stie ca trebuie sa se intample ceea ce visezi si te face chiar sa le si visezi, atunci cand trebuie sa se intample. Se mai intampla sa visezi si in afara intamplarii, dar acolo nu mai e mana Celui amintit. Apoi, dupa ce trece timpul si toate astea sunt implinite, daca tu esti sigura ca ai pus toate ingredientele, ai nevoie si de un brat de sanziene, fiindca ai nevoie si de noroc in viata. Uite, sunt oameni care nu au noroc. Sa ma dau pe mine de exemplu? O sa ma dau! Fiindca nici nu imi scrie intre cifrele destinului ca as avea. Si nici nu am, cu mici exceptii. Trebuie sa muncesc mult ca sa am parte de ce am, intotdeauna. Nimic nu-mi vine pocnind din degete. Altele imi vin, pocnind din degete, insa norocul, nu. Asa, dupa ce treci si peste partea cu norocul sau sansa, apoi iti mai trebuie numai curaj si sa o poti fructifica. Daca nici asa nu iese, atunci inseamna ca nu e sa fie. Si atunci, trebuie sa te gandesti la altceva. Sa te reprofilezi, de pilda. Dar stii si tu reteta aceasta, doar trebuie probabil sa vezi ce si cum e cu sansa, cred. Vezi tu mai incolo.


Draga Ioan Jorz, ma bucur ca ti-a placut un poem simplu, al unor idei vechi si sincece, ca atare scris foarte rapid. Abia am gasit sanziene anul acesta. Dar nu m-am lasat, am cumparat un buchet, chiar daca prietena mea nu este in tara sa le primeasca. Chiar perioada aceasta din an e foarte placuta, imi pare rau ca nu am putut savura mai pe indelete sarbatoarea aceasta traditionala, din cauza serviciilor si a timpului liber, lipsa. Dar totusi, am sarbatorit-o cu un poem. Care ti-a placut. Norocul meu! :) Cu bine!

Hello, Adelina, ce bine ar fi sa il poata vedea! Spectacolul este construit pentru copii mai mari, dar si cei mai mici se mai distreaza cateodata. Ma bucur ca ai citit articolul, ca uneori nu mai am timp de nimic, noroc cu articolele despre activitatile de la teatru, alea ma mai salveaza. Asa mai afla omul ce si pe unde mai merg. Te astept cu texte.

Ana, cand vii in Cluj, da un semn si esti invitata mea la spectacolele Teatrului \"Puck\". Acum insa am cam incheiat stagiunea (neoficial), asa ca de la toamna. Cu bine!

F E L I C I T A R I!

Ma bucura sa aflu de o aparitie semnata Nicolae Popa! Chiar daca e proza. Sau, cu atat mai mult! Titlul nu stiu daca e chiar ceea ce mi-ar fi placut, dar suficient de bizar cat sa ma incite la lectura. As dori si eu cartea, nu stiu cum. Poate o sa aflu intre timp. Numai bine! Spor la scris in continuare si succes!

Multumesc Liviu, Sfantul Anton mi-a fost drag intotdeauna si este si generos, ma bucur ca ai vazut departe mesajul. Chiar nu ma asteptam sa fie asa de frumos decriptat, fiindca am convingerea ca l-ai citit in cheia lui. Multumesc, iata o si o stea galbena, dupa o serie de pumni in cap si primiti pe la spate, nu asa, oricum. Dar ce conteaza, noi sa fim sanatosi! Cu bine, prieten drag!


Ioan Jorz, oh, nu, curtea e facuta de barbati, pe spinari de elefanti, nu am nici curtezane aici, departe de mine gandul acesta. Singura persoana de sex feminin din text sunt eu, dar nici macar nu arat feminitatea, o reprim, ca intotdeauna. Probabil ca am fost criptica, dar asta mi-a iesit, o sa incerc sa fiu mai pe inteles, alte dati. E o bucurie sa te regasesc pe paginile mele, in curand voi trage si eu o raita pe la autorii preferati. Timpul e inamicul, timpul el, fir-ar! Cu bine!

Este superb Castelul Goga de la Ciucea! Si eu am fost, tot intr-o toamna, mai precis cea a anului 2000, cu motiv de poezie si laureata la festival. Pentru mine a insemnat enorm acea vizita la castelul si mormantul poetului. Iti multumesc pentru sugestie, tocmai ma gandeam sa fac o plimbare pana acolo si nu eram foarte convinsa daca sa merg sau nu. Motivul ar fi, evident, Goga. Uh, s-ar putea chiar sa merg. Ma mai gandesc o zi, nu mai mult la asta si daca e sa fie, voi merge. E chestiune de gestionat un anume timp. Desigur, atunci nu voi lasa sa treaca fara a fi notat, momentul. (Si mie Ciucea mi se parea destul de departe de Cluj, dintr-un anume punct de vedere si mai ales pentru ca nu detin un mijloc de transport, insa din altul, mi se pare imbucurator de aproape.) Sa vedem. Cu bine!

sper sa-mi iasă figura cu linkurile și să redau imaginile. ia să vedem: