Adina Ungur

Răzvan, dacă-mi permiți, înainte de a-ți face câteva sugestii, am să-ți spun că sentimentul care te-a animat îm momentul scrierii poeziei, nu a ajuns la mine, ca cititor, e ca și cum ai încerca să joci un rol, plictisit și obosit fiind, așa încât interpretarea textului, nu trece dinspre tine în sală, la mine, spectatorul. Și asta se îmtâmplă, ori pentru că tehnica nu e bună, ori pentru că sentimentul nu e convingător. O să las la o parte sentimentul și am să mă opresc puțin, la tehnică.

Se îmtâmplă adeseori, mai ales când dorim ca un text să fie scris bine, să adăstăm prea mult la \"facerea\" lui și astfel, să anulăm emoția, sentimentul, pasiunea, vivacitatea poeziei. Așa se îmtâmplă când forțăm exprimările sau când dorim ca acestea să fie \"poetice\" și apelăm la inversiuni de sintagme. De aceea, eu îți propun un exercițiu simplu: după ce mai tai din cuvintele în plus, încearcă să rescrii conținutul poeziei, într-o formă cât mai cursiv posibilă, în maniera în care ai scrie un text în proză. Adică. Să iei versurile și să le rearajnezi, în ordinea firească a curgerii textului. Abia după ce l-ai curățat așa, te poți juca la alternanțe de discurs și ai să vezi că logica textului și dinamismul lui câștigă, în acest fel.
Apoi, încearcă să vizualizezi toate imaginile pe care le creezi.
Apoi, renunță la cuvintele care nu se încadrează cum trebuie în contextul poeziei: \"lingușiri\" sau degrevează poezia de concepte pure. Sau, în cazul în care vrei să personifici conceptele, du expresiile în zona unei imagini posibile.
E importantă și atitudinea ta, ca autor și personalitatea.
Aș încerca să-ți rearanjez poezia, dar nu știu dacă ar fi bine să îndrăznesc asta. Cert este că o poți scurta, considerabil, că ar fi bine să fii consecvent cu ideile - ori câte una în fiecare strofă ori întrunește-le pe toate într-un singur corp de strofă. Și totuși, nu mă abțin gândindu-mă că poezie.ro este un atelier și voi sugera, în speranța că mă primești să colaborez la acest text, cu tine:


Răzvrătire a dezgust


îmi curge în măduvă
răzvrătirea față de așezarea lumii
într-o albie secată de adevăruri

încerc să smulg
coloana vertebrală a omenirii
cu fisuri, încovoiată
de lingușiri
și filtrând pozitivul și binele
să pun în locul ei
un ideal solid și oțelit


dezgustul de lâncezeala vieții
cu larvele plictisului huzurind
în fructul ei putred
culege din mine entuziasmul
și îl aruncă în haznaua apatiei

îmi scutur din minte arborele cu minciuni coapte
una cade pe parchet
cu grația unui gâde
decapitând un (...) nevinovat


îmi lipesc contradicțiile de rațiune
așa trece o antiteză
de la singular la plural
de la minim la maxim
prin culoarul nedeslușit
al sinelui
dintr-un capriciu

___________________________

Sper să nu te fi supărat și promit să revin cu lectura și la alte poezii.

Mulțumesc, Ela!

Ultima dintre interventii apartine editorului care INTOTDEAUNA m-a ajutat, la postarea textelor lungi, inserarea imaginilor si a tagurilor si a facut-o, acum, la rugamintea mea. Repet, ultima interventie a fost făcută de o persoană care m-a ajutat întotdeauna, exercitându-și munca de editor, absolut corect și necondiționat. Să mai spun cum se numește? Este Luminița Suse, care dincolo de a-mi fi o bună prietenă s-a dovedit a fi unul dintre cei mai corecți editori ai acestui site!

Mesajele anterioare se referă la acel editor care, în dimineața următoare postării textului meu în site, mi-a modificat textul: a scos toate tagurile, inclusiv cele cu italic și evident și cele trei fotografii. Acest editor se știe pe sine. N-am înțeles însă, de ce a procedat așa?

Revin, cu un mesaj tot pentru ACEL-ACEA persoană-editor care mi-a modificat anterior, textul.


Era de așteptat să nu mi se răspundă! Asta, da, atitudine!
N-am sa încerc să calific eu persoana care în loc să răspundă, la modul cinstit, a preferat să se ascundă în spatele tăcerii și al gestului nejustificat, gratuit și injust, pe care mi l-a făcut, dar asta deja, nu mai e problema mea!

Atitudinea (...) dumneavoastra, certifică faptul că gestul nu a fost o greșeală, ci dimpotrivă, ați acționat la modificarea textului meu, în mod deliberat. Asta, da, atitudine! Ãsta, da, editor!

Toate, bune!

De dincoace de Carpați,
Adina Ungur

Este corect ceea ce spui, doar că de la un eseu intitulat în acest fel, în genere, se așteaptă mai mult, adică, cel puțin o aplicație a ceea ce susține termenul în sine, o extindere la un caz sau chiar la mai multe. Poți vorbi și la modul general, însă, subiectul trebuie luat puțin mai îndeaproape. Atacat, frust. Așa obții și efectul scontat.
Eu așteptam ceva mai mult, adică o extindere la un anume caz sau la cazuri, chiar daca ai da doar exemple generale, puțin mai mult curaj în abordare, dacă ți-ai propus să vorbești despre ceva, textul voindu-se a avea o abordare oarecum de jurnal. Apoi, o reducere ca dimensiune a explicitării termenului, cu o micuță completare: frustrarea se naște în primul rând din neputință, nimicnicie, sentimentul lipsei forței de luptă, a puterii - frustrarea în sine, ca fenomen și duce la blazare, delăsare sau refulare. De unde și atitudinea generată a supunerii noastre. Drăguț, cum închei, spui un adevăr, însă, parcă pentru a fi o concluzie în forță, ar trebui puțin să modifici câteva cuvinte, \"șmecher\", de exemplu.

Știi cum văd eu treaba asta? Mă refer la atitudinea în sine despre care vorbești tu în text. Brânză bună în burduf de câine, cum se zice! Suntem conduși, frustrați în sine, obișnuiți cu supunerea, cu obida, obosiți de a ne lupta cu sistemul birocrat, hoț, mincinos, asupritor. Noi trecem și va trebui să ne uităm la ce vine din urmă. Și ce vine? Asta-i întrebarea. O să ne salveze tineretul care-l confundă pe intelectualul prozei interbelice cu țăranul lui operei lui Preda sau Ion al lui Rebreanu (vezi Bac 2006)? Am avut grijă să formăm acest tineret, într-un anume sens? Cred că, mai puțin. I-am dat acces la informație și l-am lăsat să aleagă ce crede el a fi mai bun. Vorbesc la modul general. Să mă ierte tinerii cuminți! Adevărul este că nu știm pe ce mâini vom ajunge. Și că noi, deprinși cu obida, umilința și obișnuiți a ne supune - căci se pare că acest obicei ne stă în fire, de secole - nu ne ridicăm din rândurile sărăciei noastre decât atunci când cuțitul ajunge la oasele noastre cocârjate. Sau prin metode neconvenționale, de unii-singuri. Păcat de valorile noastre! Și de modul tâmpit de a le descuraja. De plecările fiecărui român capabil, dincolo de granițele țării noastre. O să ajungem să ne rușinăm cu nația noastră? O să ajungem să plecăm capetele noastre de români frustrați? Nu văd în mod prea optimist viitorul. Dar să dea Dumnezeu să nu fie așa!

Poate, pe tema asta ar fi trebuit să extinzi puțin textul. Uai, ce m-am bulversat!

Excelent articol! Am remarcat exemplara continuitate epică a poeziilor premiate, remarcile referitoare la tradiția compunerii haikuurilor sau a poemelor tanka, faptul că, pentru a înțelege tainele acestor tristihuri tradiționale, trebuie să cunoaștem câte ceva despre cultura și tradiția japoneză. (Întâmplarea face ca acum să-mi fi împrumutat de la bibliotecă exact câteva cărți de cultură și tradiție japoneză, printre care si una dintre cele menționate îm bibliografia articolului tău, așa că poate, voi veni și eu cu niște însemnări).

Dacă ar fi să citez părțile interesante din articolul Mariei, nu m-aș mai opri, de aceea, îl recomand tuturor pentru lectură!

Se pare că te-am luat la citit din urmă, Maria și bine-am făcut! Las un semn, ca de câte ori doresc să recitesc informațiile pe care le-ai adunat în eseu, să am unde mă întoarce.

Felicitări Mioriței Albe! :)
Și tuturor câștigătorilor!

Mi-a făcut o deosebită plăcere să citesc haiku-uri de o bună calitate! Întotdeauna am iubit poezia de idee, concisă, în care, cuvintele calculate în rigori matematice, esențe, uneori, dincolo de idee, iradiază imagine, sentiment, culoare, ipostază, poezie!

Sigur că o iubesc și pe cea rebelă, pasională, sinceră, dar, pe undeva, nu am uitat niciodată să mă întorc du drag, spre esențele formelor fixe ale haiku-urilor sau ale poeziei scurte, de-aceea voi pleda întotdeauna și pentru conținut și idee.

Mă bucură această veste!
Felicitări din tot sufletul!
Cu drag!

Mulțumim, Maria, pentru aceasta semnalare a plăcutei tale lecturi. Sunt cărți despre care merită să vorbim, atunci când le împărtășim conținutul.

Maramureșul, un ținut al tradiției, al artei populare străvechi, păstrate în parte, până în zilele noastre, e o zonă pe care turiștii nu o ocolesc, au un fel de simț l orientării spre esențele tradiției poporului în care călătoresc, iar pe cei care potrivesc condeiul în texte memorabile, îi tentează cu suficient mister. Mă bucur că s-a consemnat o astfel de carte, a istoriei Maramureșului, acest fel de tărâm-izvor cu o bună parte din ceea ce înseamnă cultura poporului nostru în sine. Mi-ar face plăcere să o citesc.

Mulțumim pentru semnalare!

Daca-mi permiti, \"simbol al iubirii\" e o sintagma mult prafuita, sugerez sa o modifici, in general sa folosesti cat mai putin cuvinte mari precum \"iubire\", \"simbol\", \"suflet\", \"lacrima\", etc., ele mai degraba ar trebui a fi sugerate de metafore sau alte procedee stilistice care sa le inlocuiasca, in sine. Ele, pur si simplu, nu trebuie spuse, ci aratate, inlocuite.


ia uite, cum vezi asa:

de tină și de gând
în plete
se-nvolburează
furtunile
de-arome
în răsumplet


în dulce
de neguri
trezite-n senin
deplin
lacrima-
apă vie
crisalidă
cu fluture-n
soare
ghimpi și mărăcini
anină-n ei
călătoare
frunze-autumnale


E o sugestie, doar. Dar asta te poate ajuta sa observi mai bine cuvintele in plus sau parte din formularile deja perimate. Altfel, sensibile imagini, care cred ca merita a fi imbunatatite. Mult spor!

Incerc sa vizualizez intamplarea in zona unei simbolistici pure cu trimiteri, insa nu reusesc sa decriptez suficient de bine partea cu roadele si axisul. Poate, daca refaci putin intreaga poezie, pentru a o face ceva mai viabila dpdv imagistic, ii poti aduce un plus, pentru ca finalul e reusit si cade bine dupa gestualitatea cotidiana ce ti se intampla pe parcursul unei zile, fictionale si ea, tu ranspunandu-te atat de sensibil.

Felicitari pentru intamplarea acestui eveniment, succes si cat mai multi cititori cartilor sarbatorite!

Este! Sensibila!
Mi-a placut, cu toate ca poate daca ai taiam, mai ales spre sfarsitul poeziei, ai obtine mai muta concizie in discurs. Mi-a placut ideea de a diferentia constructia lirica intr-o constatare a sinelui poetic, apoi visul lui le corbusier, construind, cu miros si gust de praf si var urban, ca in final din nou tonul adresativ, deosebit de sensibil sa incheie discursul dubitand intre fictiune si limita posibilului. Frumos!

Ceva ce tine de forma ma opreste sa-ti ofer o steluta, desi ideea si discursul in sine o merita. Retuseaza inca putin si considera ca din partea mea ai primit o steluta!

Imagini reusite, forta si insolit, dar destul de putina concizie, per ansamblu, destul de greu de urmarit un fir. De-aceea, din ce-am citit pana acum, prefer poemele scurte. Dar nu-mi displace nici acest pelerinaj marin. Mai citesc.

Este superba imaginea, daca tu esti si semnatarul ei, felicitari pentru aceasta, daca nu, te voi ruga sa treci numele autorului ei.

Altfel, miniatura in cuget asezonata armonic cu imaginea. In spirit antitetic, eu dimpotriva, la fiecare pas lasam cate-un gand pe-o piatra, (v. poezia Cale) si da, ma presaram. Interesanta optiune, ia stai sa caut eu poezia, sa te trimit la ea. Ia uite-o, o postam in februarie, 2002:

http://www.poezie.ro/index.php/personals/14353/index.html


interesant!

Offtopic.

Buna ziua domnului, doamnei sau domnisoarei editor-colaborator necunoscut pentru afisarea (postarea) textului de mai sus!



Nu ma deranjeaza sa mi se modifice textul editat pe poezie.ro, fara a mi se cere acordul, atunci cand primesc un ajutor din partea editorilor! Dimpotriva, sunt lucruri pe care inca nu stiu sa le fac (cum ar fi marirea sau micsorarea fotografiilor de inserat intr-un text, lucru pe care l-am sesizat, (fara vreun rost), de extrem de multe ori), un ajutor in acest sens, ma bucura si chiar, voi multumi de fiecare data pentru aceasta!

Anormal mi se pare, insa, faptul ca postand un text sub o anumita forma, sa mi se intample ulterior sa-l gasesc modificat (sa mi se scoata absolut toate tagurile, cum ar fi cel pentru fontul italic si toate cele trei imagini inserate). In clipa in care, domnule, doamna sau domnisoara editor, mi-ati eliminat italicul, fara a-mi cere acordul, mi-ati modificat, grav, textul, fapt pentru care cer o explicatie. Nu stiu cine sunteti, insa daca doriti sa interveniti asupra unui text de-al meu, sa colaborati cu mine pentru a ma ajuta la postarea unui text, normal mi se pare in primul rand sa va adresati mie, adica autorului textului sau daca nu doriti asta, atunci orice interventie asupra vreunui text de-al meu, va trebui sa subscrie limitei bunului simt. Si, etic vorbind, asta trebuie sa fie valabil pentru toati autorii & toate textele lor,

Faptul ca am lasat ca imaginile sa apara in dimensiunea lor originala este pentru ca NU reusesc sa micsorez aceste imagini inainte de a le inregistra in site-urile de gestionare a fotografiilor (apropos, galeria foto a poezie.ro, din cauza limitei pe care o impune dimensiunii imaginilor, de cele mai multe ori este ineficienta pentru mine) si nu pot sa fac acest lucru, adica micsorarea imaginilor, pentru ca nu folosesc computerul meu atunci cand folosesc internetul, ci altele, lipsite de programe de editare. Daca acesta a fost motivul pentru care dumneavoastra ati decis sa ma privati de taguri, am sa va rog ca alta data, in limita timpului muncii pe care o efectuati asupra textului meu si anume aceea de a cauta taguri si a le elimina, cu priceperea si bunavointa dumneavoastra, sa-mi micsorati fotografiile, astfel incat ele sa ajunga la o dimensiune cat mai potrivita ferestrei de postare a textului. In acest caz aveti permisiunea mea! Nu de alta, dar e dificil si plictisitor pentru mine sa tot primesc constatari cu reprosuri tautologice, cum ca am imagini prea mari si nici un ajutor pentru aceasta, iar eu sa raspund si sa fiu nevoita sa explic de o mie de ori faptul ca nu stiu sa micsorez fotografiile in tag.

Eu voi pune din nou imaginile in text, asteptand sa prind online unicul editor al site-ului care s-a oferit intotdeauna sa ma ajute in aceasta problema, o persoana care intr-adevar isi exercita cu seriozitate munca de editor si o face absolut neconditionat.

Va multumesc pentru colaborare si buna ziua, oricine ati fi!



Adina Ungur

Multumesc pentru rabdarea de a fi citit acest text, Mariana Tanase si pentru gandul lasat!

Multumesc pentru trecere si impartasire. Noapti frumoase si tie. Voi trece.

Nu, nu, nu, nu aveai cum sa ma superi, Cornel, iti multumesc pentru cuvinte si trecere, iti raspund acum. Ai inteles bine, pana la un punct si acela ar fi cu timiditatea, dimpotriva, eram furioasa in acele clipe, cum nu imi amintesc sa fi fost vreodata in viata mea. Imi venea sa fac tot felul de gesturi, pe care le controlam, asa cum stiu si reusesc sa ma controlez intotdeauna. Pe tema asta, din motive independente de mine sau de invitatii mei, nu am reusit sa ma comport normal, asadar, nu-mi eram in fire. Imi venea sa scot flacari pe nas si sa bubui pe cineva. Dar am reusit sa ma abtin sa spun macar o vorba de duh cuiva care mi-a stricat toate socotelile netinandu-se de cuvant. Ma mir ca nu am patit ceva, din cauza tensiunii pe care am avut-o in clipele alea, din cauza acelei furii. Sigur ca imi insusesc totul, multumesc pentru trecere.

Da, sunt exagerat de prinsa in altele. Sunt saptamani cand nu dau pe la net. Asta e explicatia. Imi pare rau, uneori nu apuc nici macar sa raspund. Sper sa vina o perioada mai linistita, in care sa pot sta pe net ceva mai mult.

Cu sentimente prietenesti.

Offtopic. Raspuns.

(ca nu stiu cum se introduc comentariile la offtopic)


Ok, Radu, in general incarcam in browse imaginea, doar ca unele sunt prea mari si imi da eroare de fiecare data. Problema este ca nu intotdeauna am posibilitatea sa le micsorez (la net) pentru ca astia, unii dintre ei, nu au nici macar un program de editare pentru imagini. Asa ca raman cu imaginea mare, pe care nu o pot incarca. Mai am o problema, aceea de a micsora imaginea din tag. De obicei ma ajuta Luminita si le redimensioneaza, dar ma jenez sa apelez tot timpul la amabilitatea ei. Nu prea stiu cum se face.
In leg. cu imaginea de articol incarcata din browse, promit ca ma mai interesez cum pot micsora imaginea, sa fie la o dimensiune incarcabila in site si incerc gasesc o solutie pentru fiecare dintre articolele ce vor urma.

Mariana Tanase, ma bucura ca aceste imagini vin sa intregeasca si sa completeze textul! Chiar ma gandeam ca pot fi putin criptice pentru cei care dau cu ochii de text, in forma in care este acum, adica, avand atasate aceste foto. Multumesc pentru trecere! Mult imi place sa-mi intru, dar mai ales sa-mi ies din piele, buna observatie! Ma bucur de confirmarea \"casei bune\" pe care spui ca o face textul cu imaginile. Multumesc pentru trecere!

Camelia, cu drag va dedic textul si cele doua imagini! Prima, sper sa se vada mai bine decat pe hartia foto, peste care au adaugat la printare, un maroniu, ce o modifica destul de tare. (e un verde inchis, sper ca se vede bine in acest format). A doua fotografie vine in completarea primei, cu un cadru ceva mai larg si usor mutat spre dreapta. Prima e - pentru ca ati remarcat-o atunci la lansare, a doua - pentru ca textul are secvente de referinta la ea. Va multumesc ca ati fost prezenti acolo, regret ca din motive independente de mine \"aceea nu am fost eu\" si sper sa ne vedem cu bine, intr-un moment in care eu voi fi eu! Cu prietenie!

Sorin, iata textul, imaginile, acum vine si ideea: daca tu ai scris un text inspirat din ziua aceea, eu, la fel, hai sa facem o invoiala. Ce zici, tu sa o convingi pe Camelia sa scrie ceva, orice, cu gandul la aceeasi zi, iar eu incerc sa o convig pe Teea, eventual si pe Adela si poate pe inca cineva, care a preferat sa stea in umbra, sa scrie ganduri despre aceeasi zi. Si deschidem un \"jam sesion\" numit: \"28 decembrie, 2005\". Ce spui? Batem palma?

M-ai prins Razvan! Adica, iata de ce! Adica, de ce iubesc poezia, literatura si toate artele. Adica, pentru ca ne elibereaza de tot ceea ce inseamna materia care suntem, ne ofera o infinita libertate. Asta inseamna scrisul si literatura pentru mine (care e prima iubire) si care e atat de generoasa! Apoi teatrul, muzica, artele plastice, toate sunt minunatii fara de care nu avem cum sa traim. Asa este! Poate si din cauza de defect profesional, una dintre tehnicile preferate si dragi mie este cea a transpunerii.
Multumesc pentru trecere!

Asa zici, Oana? Adica, pisicuta aceea care se uita in oglinda si se vede ditamai leul. Draguta imagine, intotdeauna mi-a placut. Si-mi place si cum \"cahaie\" pisicile, de parca cine stie ce multa putere ar avea acel sunet pe care il scot pe gurita. Sunt dulci de tot! Dar zici tu ceva, aici! Numai ca situatia era cam asa: nu voiam sa fiu zmeu in clipa aceea, doar aveam oaspeti, ci pur si simplu eu. Din anumite motive, n-am reusit aceasta. Asa ca, am regretat atat de mult, incat a fost musai sa-mi cer scuze, pe hartie. Si uite ca oamenii buni, m-au inteles. :)

Dar, in general vorbind, chiar as vrea sa fiu zmeu. Si sa se si vada asta. Adica, nu asa, oricum. Sa fiu fioroasa, sa tremure toata lumea si sa nu indrazneasca nimeni sa ma supere, vreodata. Ca pe mine supararile ma tin destul de mult. Cateodata imi si vopsesc parul verde si sa vezi ce tepi imi fac in cap. Mai, mai, oi semana cu vreun zmeu! :)
M-ai amuzat! Multumesc! Mai treci.
p. s. pe bune ca-l vopsesc verde

Dan Mihut, multumeeeesc! Stiu cum s-a intamplat dar uite ca nici de-a\' dracului nu-ti spun. Dincolo de gluma, se mai intampla si chiar ma bucur ca mi-ai atras atentia. Cine stie cand as fi observat. Si aseara, tot la repezeala am mai facut o greseala. Asa-i cand nu ai rabdare sa recitesti, sa reverifici si cand postezi la ore imposibile. Am corectat. Daca mai observi vreodata ceva, da o strigare! Nu ma supar, dimpotriva. :) Cele bune!