neasemănare

dacă aș fi semănat cu ea m-aș fi măritat la 21 de ani, frumoasă și curtată aș fi făcut doi copii superbi, dar diferiți pe băiatul cel mic l-aș fi avut mai la inimă când ar fi murit acesta la câteva luni după majorat aș fi fost la un prag de nebunie, dar trupul și mintea mea, puternice ar fi rămas, cu toate acestea și întregi aș fi strâns după copii și aș fi urlat la ei, i-aș fi bătut ca să-i educ aș fi strigat mai ales la fata aceea a mea, din care niciodată nu va fi ieșit o gospodină sau o femeie de casă aș fi detestat ficțiunea din proză și poezii sau mai ales sf-urile și i-aș fi fost cel mai aprig critic în față, dar în spate, m-aș fi mândrit la toți pământenii cât de așa și pe dincolo este ea aș fi fost mai mult decât ordonată și mi-aș fi îngrijit soacra pe patul bolilor ei, zile și nopți, luni la șir, urmărindu-i perfuziile mi-aș fi dat ultimul ban pe medicamente pentru ea mi-aș fi iubit familia și aș fi apărat-o, ca o leoaică mi-aș fi dorit ca fata mea să-mi aducă un nepot în locul fiului meu mort ca ea să se mărite într-o zi cu omul acela mare despre care un preot din bacău i-a ghicit că o va cere de la ea mi l-aș fi așteptat pe bărbat ca o penelopă, luptându-mă ca din nimic să asigur existența și traiul fetei i-aș fi plătit facultatea și m-aș fi zbătut ca din pensia de boală și o chirie să las un rost unicei fetei care mi-a mai rămas apoi aș fi murit demn, la 54 de ani, dorind-o numai pe fiica mea lângă mine să mă țină de mână, să-mi spele sângele de pe buze să-i aud vocea care îmi liniștea serile, somnul și viața dar casa în care trăiesc a rămas într-o dezordine cumplită ca o sechelă care nu mai vrea să se vindece ca un dezechilibru ce îmi apasă umerii cu toate durerile rănile și toți dragii mei pierduți, protestând a împrăștieri și mereu așteptând pe câte cineva dintre ei să se întoarcă de aceea adeseori regret atât de mult că sunt prea diferită și că nu seamăn deloc cu mama mea