Podul de piatră

podul de piatră s-a dărâmat...

piatră lângă piatră,
tăcerile se-adună peste inima mea
bătaia ei răzbate tot mai surdă
prin noapte

cercul de aur s-a rupt
într-o parte

... a venit apa și l-a luat...

cu fiecare fir de nisip
ești tot mai departe

să minți e ușor,
să taci e ușor,
dar vine o vreme
a ruperii apelor mute
când minciunile și tăcerile dor

eu încă mai șoptesc fără vlagă

... să facem altul pe râu în jos...

dar scâncetul meu trece
ca un abur prin tine

nimic nu va fi cum a fost
eu mâine
voi fi un munte în zori
când strigătul tău va ajunge la mine

...altul mai trainic și mai frumos
nu există.