Orașul îmi părea străin, rece și neprimitor…străzile erau înguste și obscure; un miros excitant de pestilențios îmi gâdila nările… Amurgul mă făcea să observ orizontul în nuanțe sângerii. Parcă se
Nimic. Pur și simplu nimic…
Nimic cu mine
Nimic împotriva mea
Nimic să mă susțină
Nimic să mă iubească
Nimic din care să mor
Nimic pentru care să te urăsc
Nimic care să mă convingă că
Când am fost azvârlită
la marginea pământului,
am tăcut!
Am luat cu mine
Marele Secret și
am tăcut!
Departe, pe țărmul necunoscut,
într-o lume nouă și crudă,
am tăcut!
Când albastrul
Nu a mai rămas nimic
de oferit!
Am dat tot ce am avut
mi-am dat ochiul,
mi-am dat și unghia,
mi-am oferit spiritul
unui necruțător tu.
Nu mai am de oferit
nici măcar regrete…
Este tardiv
O viață mi-am permis să te aștept
Venise anul ca să-mi ceară birul
Iubindu-te, m-am risipit
Degeaba. Pierzându-și ora șirul,
Inutilă-i acum și mă doare
Urmând să mă sting odată cu secunda!
SÃ…
Să plouă mărunt și des
Să cadă pagini de ziare
Culoare.
Să-nchid fereastra peste noapte
Inutilă și albastră
Risipă de singurătate.
Să-mi fie teamă de oglindă,
De taina ei
Tu, te grăbești să-ți deschizi brațele
ca și cum ai vrea să îmbrățișezi neantul.
Tu, te grăbești să-mi rostești numele
de parcă ai rosti un psalm…
Tu, te grăbești să-mi săruți pleoapa
ca atunci
STRANGE DREAM
TABLOUL I
Doi țigani – un el frumos și ciudat ca spuma mării – o ea cu față bărbătoasă, cu un nas alungit până înspre gură, cu chipul smead, ochii albaștri și cu o basma
Iubirile de altădată
Te năpădesc în prag de dimineață
Și te surprinzi, ștergând furiș,
O lacrimă imaginară de pe față.
Și simți cum gri te-nvăluie
O undă gravă de tristețe
Și-o picătură de
Mă doare ochiul
de-atâta pelin
ce-mi curge mov
pe-obrazul senin
cândva.
Mă doare albastrul
din glastra de lut
ce-a spart-o demult
chipul cel slut
din oglindă.
Mă doare și clipa
ce
Nu am mai văzut nicicând așa ceva… Marea se retrăsese și lăsase în urma ei, ca după un război, ciozvârte… Puteai să vezi de-a lungul țărmului, răspândite: picioare, brațe, gâturi și capete… Peisajul
Carbonizate, gândurile mi se învârt
Nu știu metoda pentru-a le opri
Singurătatea vine și-mi șoptește
Să le oprești ar trebui să știi
Secretul Morții!
La mine vin și prietenii să-și
Când a trebuit să…pleci…
ai răscolit
toate rănile mele vechi
doar ca să-ți cauți o batistă…
Dar cred că n-ai știut că mă doare!
Când ai plecat, mai apoi,
ai uitat să stingi
violetul din
O dramă ce se desfășoară
Pe trei platforme diferite, afară:
Platforma I:
Tu, ești soare
Eu – deșert.
Mă chinui și mă arzi
După bunul tău plac
Și nu ți-e milă
Și eu tac!
Platforma II:
Eu
Mireasa … e numele tău
Săpat adânc în talpa lui
Ce calcă nepăsătoare
Peste albul acela, al tău…
Doare?
Mireasa e numele tău
Încrustat într-un braț
Ce lovește amar în cripta
Inimii tale de
Nemărginită este zarea
Și ce mai consolare
Că nu-i văd începutul
Nu știu nici ce hram poartă
De are vreo culoare?
Nemărginită este zarea
Ce doare-n ochiul meu
Și nu mai văd de are
Oricât de
Cum rămâne cu mine,
Cu ochiul meu spart de neguri,
Cu aripa mea frântă de vânt?
Cum rămâne cu mine,
Cu grădina mea de peneluri,
Cu camera mea mortuară?
Cine rămâne cu mine,
În singurătatea
MAJESTIC
La curtea doamnei Luni
Se-ntâmplă lucruri ciudate
Și vântul din patru lumi
Se-adună să strângă miraculoase
Frânturi de noapte…
Vântul ce cade din Turla cea Mare
Lasă sădit în
LACRIMI
Să plângi pe o bucată de cer,
Să plângi pentru un colț de stea,
Să plângi pentru că ochiul tău așa vrea.
Să plângi pentru cei ce-au fost,
Să plângi pentru ne născuți,
Să-i plângi pe
CULOARE
Te-am pierdut undeva între două culori!
n-am să te caut, poate ai aflat…
mi-ai obosit plămânul
și ochiul discromat!
De vină nu-i culoarea
Cu care te-ai unit
Vina o poartă
