Adela Popovici

Ma fac amfitrioana si-ti zic \"bun venit\" :) Ma bucur ca te-ai hotarat sa pasesti in lumea virtuala poezie.ro si astept sa mai citesc.

Ma tot uit si minunez si la tine si la tizul tau si la cativa altii de pe site.
Faina, mai!!! :))
La mai multe!
Eu ma fac cititor cuminte...

Aș fi putut să spun, iată
Că puiul de nor s-a întristat
De dor.

Nu-i pasă de frunzele ude căci
Trupul-i alb s-a crâmpoțit
și-a fugit cu-n ochi mijit
a tristețe neîmpăcată
să-si ascundă fața
nătăfleața
după fustele cerului
de unde i-a venit cheful, așa
precum unui nemângâiat copil
să mai plouă puțin
cu-n suspin.

inghit umil din coliva versurilor pe care ai pregatit-o cu sufletul, pentru a sarbatori nasterea lumii. Caci orice inceput implica sfarsitul.
Viziune apocaliptica, ultima ardere a lumii (care ma duce cu gandul la Nero si nebunia lui, sau la Potopul biblic).Si nu numai...citesc multe semne cristice in poemul tau despre viata si moarte, unde pamantul e mormant si prin trupul viu curg sufletele mortilor.
Iar tu, graitorul nascut cu semn, scrii poezia acestei lumi in cartea cu vise de pomana.

Calderon, desigur, nu Claderon.of! mea culpa.

Aproape sonet, intr-adevar :) Am sa spun si eu ca ultima strofa este intr-adevar deosebita, sare in ochi de la prima citire si te lasa...fara cuvinte :)
Granitele dintre cosmar si realitate - viata ca un vis - La vida es sueno, spunea Pedro Claderon de la Barca- sunt de multe ori ele insele real-ireale, iar paralelele se intersecteaza acolo unde ne dam intalnire cu moartea.

OAU, Dani! Este foarte frumoasa rugaciunea ta din Gradina Ghetsimani! Foarte densa! Aproape fiecare vers contine o trimitere. Minunata bijuterie slefuita cu pasiune (stiu ca vei citi cuvantul \"pasiune\" asa cum trebuie ;) ) si inserata subtil cu imagini ce revela bogata simbolistica crestina. Toata admiratia mea! Vechiul si Noul Testament reunite sub egida Rugaciunii lui Christos de la Ghetsimani, care este, da, inceputul Patimilor Lui, momentul adevarului crestin...
Simbolurile sunt clare, iar dincolo de ele vorbeste poezia curata, pentru ca si din punct de vedere stilistic poemul tau are consistenta. Dau doar un exemplu (iertare, insa nu voi incerca o interpretare exhaustiva aici):
Pământul mușcă din cer, înroșindu-l,
potopul e-n mine, doar liniște în grădină,
lacrimile-mi fac coadă la spovedanie...
Apreciez si acele jocuri subtile ale inversarilor, dublu-sensurilor : potopul e in mine, primeste-mi jertfa de tine, nu ma lasa sa nu il beau singur etc etc etc...:)
Si tot am spus mult prea putin...
Bravo, Danutzule!

Astept teoria non-geloziei aplicata la un text cu tendinte post-moderne, astept inserari si mai neobisnuite si o re...pre...facere a acestui text care promite noi deschideri, noi posibilitati in caruselul artei combinatorice jucause.
Homo ludens! Logos ludens ergo ciotlos. :)))

sau Cristeeenaaa :)))
Cosmin, asa cum m-a obisnuit deja, rafinat in maniera intertextualitatii, jucaus in modelarea cuvintelor, pe care refuza elegant sa le foloseasca asa cum sunt ele, amortite-plictisite de atata uz in limbajul cotidianului, in schimb, oferindu-le posibilitatea de a-si trai un nou destin, sub o noua infatisare ajustata in functie de rigorile textului.
Textul in sine imi pare bine inchegat, imi place diversitatea planurilor care se interfereaza, imi place inclusiv sugestia interferentelor prin grafica schimbatoare a scrisului...
\" Nu imi tin mobilul decat in buzunarul stang al jeansilor ! Si cheia in dreptul ! N-ai observat ? E ca un ritual\" - vom cauta cheia lecturii in buzunarul drept al jeansilor, dragi cititori, straiele astea stil \"casual\" care imbraca discursul de fata, participand la un ritual aparte al dialogului cu textul lui Cosmin. Sa ne prindem, dar, in acest joc al cuvantului, cu urechea atenta la John Lennon...
\"Nu era un sfinx, dar traia decisiv senzatia ca fiecare din noi e proprietarul cuvintelor sale, latifundiar sau muritor de foame, neavand nu ce pune, ci ce scoate din gura.\" Nu am sa fac afirmatii categorice, ma multumesc doar sa spun ca autorul imi pare a se bucura de un privilegiu, e un soi de rasfatat al Zeului Cuvantului, si in aceasta calitate nu face parte din categoria muritorilor de foame, ci din aceea mai fericita a bogatasilor.
Semnalez inclusiv: scriu despre ce scriu, a scrie, cum scriu, cand scriu. Text in text, cuvantul despre cuvant.

Imi place afinitatea cu Borges, cu Flaubert si orgia lui perpetua, cu trandafirul, inclusiv cel al lui Rilke si inclusiv cu Rilke :)) Si cu ploaia-lacrima ...
Haotic vorbesc eu acuma, ca sintetizez cu stangacie, dar sincer :)

...tot as, mai tarziu, te-am intalnit aici pe site. Nu voi putea recupera decat in lectura, mai putin in comentarii :)
Insa acest poem mi-a placut in mod deosebit.
\"Si ma obseda mecanica angelica a bratelor tale
Si metafizica livezii bunicului
Si ridurile oglinzilor strambe ce ne priveau imbratisati\"
Superb! Si asta ca sa dau doar un singur exemplu din imaginile atat de vii si deosebite pe care le creezi cu pana ta inspirata :)
Te citesc in continuare.
Adela.

ma alatur si eu, ca nici eu n-am lipsit, na, ca sa ma laud :))

Pai iti scriu si \"la mine\", dar am trecut intai pe aici, in scurta vizita, ca sa-ti spun ca frumoase sunt, si forma perfecta au :)
Felicitari sincere si la mai multe.
Cu admiratie,
Adela.

Liviu, cu multa admiratie iti scriu acum, atat pentru prea-frumosul poem, cat si pentru gestul tau minunat.
Mie mi-a pierit glasul, atunci, si nu m-am simtit in stare sa scriu ceva...ma bucur insa mult mai mult ca tu ai fost cel care si-a asumat aceasta grea povara...

Acuma ma simt exact ca o steluta din aceea sclipitoare care este agatata poemelor ce merita atentie sporita:)) Si steluta asta, ma faci sa inteleg, iti lipsea :))) Iata-ma-s!!! Iertare pentru intarziere:)
Am venit si am sa revin sa privesc induiosata o steluta sclipindu-si sufletul ca o lumanare...in poeme fermecate:) Multumesc, Dani, pentru ca, asa cum spui tu, conteaza.

Dani, uite ca imi fac curaj si poposesc..pentru a cata oara?pe aceasta pagina:)
\"Deodata nu mai aud cercuri\" :) nu stiu de voi reusi vreodata sa iti egalez expresia aceasta a inefabilului...nici nu vreau. Imi este de ajuns ca am intalnit-o.
Felicitari pentru un poem gratios precum lumanarea calda ce isi topeste sufletul de lumina pana la intalnirea cu dimineata trista. Sau sa inlocuiesc \"poem\" cu \"poet\"? :)

asa, mai in fuga:))Mi-ai adus zambetul pe buze astazi, Liviu. Si nu e fals. Si stii, de multe ori simt povara acestei valize care se umple atat de repede ca nu mai pot tine socoteala..oare cand voi avea ragazul sa o deschid si sa scot pe indelete afara, cate un chip, cate o lacrima, cate o speranta...
Foarte frumos poemul tau, trebuia sa spun asta.

pai atunci, ma adaug asa, indirect, tristetii tale. Mi se pare frumos faptul ca te-ai aplecat cu gandul si sufletul asupra lumii unui astfel de copil nefericit si mi se pare frumos din partea ta ca ai publicat acest poem al suferintei pe site, ca un fel de dedicatie. Ma plec in fata unui suflet sensibil si bun.
Nu stiusem...vorbind la persoana I, poemului i se potrivesc mai multe interpretari.
Poate trebuia sa faci o sugestie, in sub-titlu sau asa.
La re-citiri,
Adela.

De ce esti trist tu, copilul care de obicei zambeste cu atata candoare?
Poemul acesta al tau, bogat in imagini, inlantuie intr-un dans nostalgic realitatea singuratatii cu iluzia, visarea, dorinta neimplinita. Nu stiu daca acest poem al tau o fi vreo replica la comentariile membrilor de pe site (desi citind asa imi pare, pe alocuri). Nu stiu, sa-mi fie cu iertare, insa nu pot urmari chiar toate discutiile pe site.
\"sunt singur pe-un cer unde si stelele mor
nimeni nu canta cu mine, ei doar ma calca si trec
in vidul din jur nici macar nu am unde, cu cine sa plec\"
:) Am un poem, se cheama \"Palimpsest\", unde evoc si eu aceasta idee de a fi \"vizitata\" de oaspetii care apoi trec mai departe.
Dani, important este ca lasa o urma. Si nu neaparat numai de bocanc.
In plus, parca nu de mult ne invitai la o hora, la care mie mi s-a parut ca multi prieteni de pe site s-au prins sa joace si sa cante cu tine.
De ce esti trist?

Fie ca primavara sa va aduca tuturor numai bucurii si iubirea sa va fie mereu acel oaspete care nu se mai lasa dus :)