Adela Popovici

ma chere, trec in viteza trenului pe pagina ta ca sa-ti cometez vreo doua :) las ca stiu eu cum e cu poeziile astea ale tale, cica rasu-plansu, si nimic altceva. ai scos mortul din casa au ba?
mi- a placut mult \"la umbra unei lumanari\"...foarte mult. si tocmai ce-l ascultam astazi pe nichita acoperindu-se cu umbre la venirea toamnei.
foarte faina a doua strofa, as spune.
pupaturi dragei mele
adela.

Unul dintre cuvintele care se mai asteptau articulate este \"lacrimi\". Si ele un fel de oglinzi.
Isi va aminti, promit.
Cu drag,
Adela.

P.S. Florin, sper ca nu te vei supara daca din cand in cand o sa iti mai vorbesc, sau o sa-ti pun cate o intrebare. Rar mi-a fost dat sa intlanesc oameni de la care sa pot invata.

si dragostea specifica...fiecaruia, ma rog.
Nu mi-o lua in nume de rau, dar poti mai mult de atat. Uite, cosmogonia spre exemplu, un pic lucrata, inca, ar fi o poema buna (si pentru altii, nu numai pentru mine :) ) Aici, patetism, morbiditati a la ...imi vine \"Him\" in minte si ma supar :)
Dar tu sa nu te superi prea tare.
Ti-am citit cateva texte si mi se pare ca ceva asteapta sa iasa la lumina...insa altfel. nu-mi dau seama cat de mult timp dedici poeziei acum.
Sunt si imagini bune, insa textul mai schiopateaza. Ia vezi cum suna \"deci, oricum, ceva neesențial, periferic, deci care nu trebuie să ne intereseze?\"
o auto-critica mai mult decat critica
adela.

zic si eu la multi ani, pentru ca am fost invitata :)

aia stiu si eu, kiddo, ca de la jim jarmush ti se trage...apropos, cred ca o sa vizionez si eu filmul zilele urmatoare, la cinema in capitala tarii asteia, stii tu care (maine dimineata ma aburc la drum tot la drum pe drum pe drum)...astept sa vad, mor de curiozitate... apoi stam si discutam filmul, la o cafea si o tzigara, hm? ce zici ? :)))
de maine pana duminica n-am net, dar astept cu nerabdare ploaia torentiala de mailuri din parte-ti, ca sa am cu ce ma delecta saptamana viitoare.
tocmai de aia ziceam, ca sa revenim la poema, ca imi place versiunea hard. pentru ca te include. si pentru ca suna mai bine \"acustic\" vorbind ;))
cu drag drag, aceeasi si mereu alta,
io.

mai strigat mai hohot
mai vechi mai acum mai rotund

frumos..frumos...exista aici cateva constructii care mi-au atras atentia in mod placut inca de la prima lectura.

din punct de vedere al continutului, citesc un soi de continuare a lui \"coffee and cigarettes\", de data aceasta modelare identitara cu alta unealta, inr-o alta materie...si o miscare inversa. ceea ce s-a dezintegrat tinde spre o noua unitate.
right?

parca o noua geometrie vrea sa se nasca din poema ta - dupa cum ti-am spus deja, pe fuga,ce-i drept, varianta hard e preferata mea - o geometrie a descatusarilor. o geometrie a distrugerii unui intreg (acustica ultimei dintre sfere), a pulberizarii lui, iar ceea ce ramane, acele tandari de diverse forme (sa le mai zic? - geometrice:) )se cristalizeaza in culorile acestui cantec trist.
e un poem de ramas bun? fiecare eu dezintegrat din fiecare tu...adio eu, adio tu, asa cum ne stiam.
acum vei putea sa zbori din nou, pasare libera.
cu mult drag,
tot eu.

nuante, arome, subtilitate.
interesant si frumos totodata : fata facuta tandari, imprastiate in privirile strainilor. m-a surprins aceasta imagine, foarte graitoare de altfel :)
remarc si atmosfera notpii cu luna si miros usor exotic...e ceva nou si aici. :)

intamplator soarele straluceste si aici, sclipicios pe toate frunzele astea tomnatice si uscate prin care imi place sa imi ascund privirile.
...cele mai frumoase sunt culorile...dar tu stii asta :)
o poezie usor nostalgica, de o tristete dulce, pe care nu imi amintesc sa o mai fi simtit in poemele tale anterioare...ceva se schimba, dar, nu uita, this is your life :))
si da, mai sunt pe aici. tu?

Dani, Clau, Andu, Lavi,
Cu drag fiecaruia in parte un bun ramas numai o clipa, atat cat mai dureaza pana la asteptata revedere.
Va multumesc,
Adela.

dar eu nu de him vorbesc aici :)
ne mai citim.

asa, Andrei draga, uite ce surprize frumoase stii tu sa faci :) ... ca nu pot sa tac...
ar fi fost frumos sa fii si tu acolo pe plaja, cititor in palme...:)
cu drag,
Adela.

Radu, cineva mi-a facut o gluma, cu mult timp in urma, si eu acum vad. Daca ma poti ajuta, te rog sterge contul asta, si poezia sub care scriu. E poezia mea, e vorba de una si aceeasi autoare, insa cineva mi-a deschis cont pe site in anul 2001, fara ca eu sa stiu, publicand aceasta poema. Astazi am vazut, din intamplare.
Cu multumiri,
Adela.

In ce priveste finetea si umorul doamnei coincidenta, ca sa ma refer la textul tau, recunosc ca nu as avea de obiectat.
Cat despre contextul in care s-a nascut acest gand al tau, stau si ma gandesc la ce-mi spuneai tu odata, ca nu pot fi nici o Emily Dickinson (ale carei poezii, nu am apucat sa-ti spun, au facut o puternica si de neuitat impresie asupra mea, desigur, atatea cate am citit, dar le-am citit cu fior de recunostinta in a descoperi un astfel de autor si cu fior de dragoste pentru o sensibilitate cum nu am mai intalnit - o citisem in original, in limba engleza, acel dulce grai cu un usor iz invechit, care imi dadea dificultati in a descifra sensul unor cuvinte si al alaturarii lor), nici o Simone de Beauvoir, etc etc. Urmarind discutia care s-a iscat pe una din poeziile mentionate de tine aici, am ramas perplexa: de usuratatea cu care un autor isi asuma sa scrie despre suferintele unor oameni despre care a auzit vag cate ceva. Nu e asta un fel de impietate? Nu mai vreau sa fac referire si la tupeul cu care spune hei, am scris iubire, dar de fapt iubirea e moarte...o asociere stangace si absolut imposibil de identificat in textul respectiv suprapusa pe o tema majora a literaturii universale.
Ce facem noi aici, ce alegem sa cream de fapt? Cand alegem sa scriem pe coala de hartie \"Buchenwald\", mie mi se pare ca nascocim un pretext pentru a ne afirma, si nu o tema literara pe care sa o tratam cu respect, sau pentru vecie sa pastram tacerea. Ignoranta iese la lumina intr-un mod dureros si penibil...nu stia ca \"Jedem das Seine\" se vedea numai la iesire...
Iarta-ma ca-ti scriu aici, dar doream sa-ti spun ca apreciez faptul ca ai semnalat corect pericolul falsitatii si al ipocriziei.
Cu drag,
Adela.

Uite ce imi place foarte mult:
\"eu dorm însingurat
ca o cruce învelită în meridiane de tămâie
așteptând să te întorci.\"
E o poezie frumoasa, simpla, iti recunosc stilul, insa acum s-a cristalizat cumva o imagine foarte puternica (este foarte posibil sa rezonez eu cu ea ceva mai intens, din aceasta cauza ma impresioneaza)..aceasta insingurare ca o...(pe o)...cruce (pentru a sublinia a treia oara :) ) curpinde singura o intreaga poezie.
Ne mai citim ;)
Adela.

Mihai, credeam ca mai lucrezi pe traducerea mea, dar vad ca ai lasat-o nemodificata :)
Ultimul vers l-am tradus in prea mare graba si am schimbat sensul, cred ca totusi nepermis de mult. Cum ar suna:

Stingand acele plasmuiri asa cum ar fi stins sclipiri de lumanari
Iar dimineata neinduratoare le risipi in cele patru zari. ?

Este, in orice caz, mai aproape de sensul intentionat de tine :)
In rest, multumesc.

Florin, pana te lamuresti tu cum e cu dedicatia nededicata din cauze absconse :)...m-am abtinut sa te intreb, sincer am stat si m-am minunat in fata cuvintelor tale pe care nu le intelegeaaaaammm....:))
deci, pana lamuresti nelamuririle, eu zic: Doamne -fere! ca doar eu nu am venit aici la tine pe pagina ca sa ma cert. Dar na, stii tu cum e cu intentiile, pavajul, iadul...
Poate ca explicatiile mele de mai sus sa ajute la ceva.
Cu drag,
Adela.

Multumesc de raspuns si ma bucur, ma bucur pentru tine si pentru ce intentionezi cu textul de fata :)
Iti tin pumnii, Florin. Si sa nu-ti fie frica. Bine ? Eu sunt mai mult decat placut surprisa sa aflu ca vei scrie un roman, romanul acela al tau pe care tare mult as vrea sa il citesc  Si sunt convinsa ca si altii. E foarte posibil sa nu am competenta in a-ti da sfaturi, insa voi fi aici pentru a te incuraja.

Domnului Bogdan Geana as vrea sa ii cer scuze daca domnia sa s-a simtit cumva jignit de forma politicoasa in care am ales sa i ma adresez. Nu a fost nicidecum intentia mea de a-l jigni, dimpotriva, insa nu il cunosc personal, nu suntem prieteni, nici macar nu am mai vorbit vreodata pana acum pe acest site, in consecinta nu mi-am permis sa il tutuiesc. E foarte adevarat ca il cunosc din vedere, si poate ca tocmai asta nu e bine. Chiar si la cenaclu daca as fi avut ocazia sa ii vorbesc, recunosc ca tot cu « dumneavoastra » m-as fi adresat.
Imi cer scuze pentru acest off topic, insa mi s-a parut necesar sa ma explic.

Si pentru a reveni la topicul « pretextului », as adauga doar ca am intuit de la bun inceput ce vrea el sa fie, insa comentariul mi s-a parut inexat sau incomplet. A spune despre un text literar ca nu iti spune nimic, e, dupa parerea mea, dincolo de ce ar sustine un Eco, de exemplu, pentru ca va referiti la el. Nu cunosc sau nu am intalnit pana acum in lecturile mele din acest autor « pretextul » in forma in care il descrieti, si anume aceea de a « descoperi narativul absolut », sau de a induce o stare, in defavoarea ideii, dimpotriva, Eco pledeaza pentru un text literar care vorbeste cititorului, care este mesaj codificat (fiind mai putin important cine il codifica, deci glasul, implicit persoana autorului, in sfarsit, aceasta nu e ideea originala a lui Eco), care face parte dintr-un proces mai amplu, acela al comunicarii. Literatura este comunicare, in viziunea acestui autor. Borges, iarasi, pot sa va spun ca am citit majoritatea textelor sale ne-literare, adica a eseurilor in care teoretizeaza si problematizeaza literatura, procesul scrierii precum si pe cel al receptarii textului literar, precum si multe din povestirile sale. Este foarte posibil sa nu imi amintesc pe moment unde apare exact « pretextul », sau sub ce forma. Am sa mai caut, sau poate aveti dumneavoastra bunatatea de a-mi indica un text anume.
In plus, ca sa ma refer strict la Florin, eu mi-am permis (poate ca mi-am permis prea mult) a suspecta o trama ascunsa, fiind de altfel aproape convinsa de faptul ca intentiile sale in textul de fata nu constituie o unitate. Ceea ce el ne si confirma  Poate de aceea, citind si raspunsul lui, dar luand in considerare si comentariul dumneavoastra, am sa inchei prin a spune ca iata, am avut placerea de a citi un foarte reusit « pre-text », pentru care inca o data il felicit.

Cu respect,
Adela.

nu stiu de ce, mie mi se pare ca tare imi sade bine atunci cand tac din gura, in ce priveste scriitura ta.
risc acum, pentru ca m-a provocat comentariul tau. si zic: hai, mai, Florine, fii serios! asta e un text bun. foarte bun. (si tu stii asta.) un text cum nu mi-a fost dat sa citesc de mult! daca nu as incerca (din curtoazie fata de tine) sa imi temperez tonul vocii, m-as trezi ca strig \"colosal\", \"superb\" si alte celea.
imi permit sa nu fiu de acord cu domnul Bogdan Geana, pentru ca aici nu e vorba de un pretext, e foarte posibil ca domniei sale textul de fata sa nu ii spuna nimic, eu, cititoare, desigur, mai putin competenta, insa, gasesc nenumarate indicii catre o presupusa intentie auctoriala.
fraza ta de doua pagini, Florin...:) m-am amuzat teribil, citind, am constatat foarte curand ca \"ceva nu e in regula\" si am alergat repede deruland pagina pentru a vedea unde mai exact se termina acel...uragan de cuvinte. dupa aceea, m-am intors la punctul ei initial si am luat-o, pe indelete, de la inceput.:) felicitari pentru un tur de maiestrie si eleganta.
cat despre povestea in sine si ce imi spune ea...Florin, nu pot decat sa-ti multumesc, sunt bucuroasa sa te intalnesc \"intr-o perspectiva narativa\" atat de curand, si atat de convingator. Pentru ca astfel as putea sa caracterizez, daca ar fi sa ma folosesc de un singur cuvant, acest text: convingator.
Eu ca cititor am fost usor convinsa si m-am lasat condusa, de o voce gratioasa si sigura de sine, pana la un final naucitor. Dureros. Deschis. Catre tine, catre mine.
cu drag,
tot eu, cea care citeste(probabil mai bine decat comenteaza:) )

Draga Mihai, in calitate de entitate responsabila am sa-ti raspund „cu multa placere“, am intuit si mi-am dorit un dialog intre Florin si tine. Faptul ca el a luat nastere vi se datoreaza, iar eu traiesc bucuria de a-i fi martora plina de admiratie.
As vrea sa-ti multumesc pentru asta. Si sa ii multumesc lui Florin.
In ce ma priveste, mi se pare ca ai reusit, prin sugestie si referiri subtile la adresa mea, interlocutoarea ne(mai)vazuta, ca sa te citez inexact, sa creezi un soi de aura misterioasa. Daca nu pentru Florin, care, asa cum spui, probabil ca si-a dat seama cine este persoana asta ascunsa dupa tacere, dar o tacere prezenta, semnalata de tine, macar pentru eventuali alti cititori ai « Sunetului » tau si a comentariilor din subtext. Personal, m-ai facut sa ma simt ca un erou de roman, autor din umbra al unor conspiratii incalcite, urmarind desfasurarea evenimentelor dintr-o postura de absenta plina de semnificatii. :) (romantica incurabila, dar tu stii asta si, fiind pe pagina ta, am voie, zic eu, sa ma alint ; daca ai obiectii, le astept cu interes :) )
Florin, intamplarea a facut ca eu sa te intalnesc pe site inaintea lui Mihai si singura mea contributie a fost faptul ca i-am impartasit, imediat ce mi-a fost posibil, descoperirea mea, facandu-l atent asupra poemului tau instelat. Restul va apartine.
Eu desconspirata nu pot decat sa va spun ca voi urmari si de acum inainte cu incantare dialogul vostru si, pentru a da curs invitatiei tale, Mihai, (pentru ca in ultimul tau comentariu te adresezi cu persoana a 2 a plural, ma simt astfel, inclusa), am sa imi permit interventia, atunci cand voi avea ceva de adaugat/intrebat.
Deocamdata astept cu sufletul la gura raspunsul lui Florin (la comentariul tau, desigur.) Si tot sub umbrela lui “deocamdata”, eu m-am metamorfozat din « cititoare secreta » in cititoare “guraliva “.
Cu drag,
A voastra desconspirata
Adela.