Adela Popovici

ma chere, trec in viteza trenului pe pagina ta ca sa-ti cometez vreo doua :) las ca stiu eu cum e cu poeziile astea ale tale, cica rasu-plansu, si nimic altceva. ai scos mortul din casa au ba?
mi- a placut mult \"la umbra unei lumanari\"...foarte mult. si tocmai ce-l ascultam astazi pe nichita acoperindu-se cu umbre la venirea toamnei.
foarte faina a doua strofa, as spune.
pupaturi dragei mele
adela.

aia stiu si eu, kiddo, ca de la jim jarmush ti se trage...apropos, cred ca o sa vizionez si eu filmul zilele urmatoare, la cinema in capitala tarii asteia, stii tu care (maine dimineata ma aburc la drum tot la drum pe drum pe drum)...astept sa vad, mor de curiozitate... apoi stam si discutam filmul, la o cafea si o tzigara, hm? ce zici ? :)))
de maine pana duminica n-am net, dar astept cu nerabdare ploaia torentiala de mailuri din parte-ti, ca sa am cu ce ma delecta saptamana viitoare.
tocmai de aia ziceam, ca sa revenim la poema, ca imi place versiunea hard. pentru ca te include. si pentru ca suna mai bine \"acustic\" vorbind ;))
cu drag drag, aceeasi si mereu alta,
io.

mai strigat mai hohot
mai vechi mai acum mai rotund

frumos..frumos...exista aici cateva constructii care mi-au atras atentia in mod placut inca de la prima lectura.

din punct de vedere al continutului, citesc un soi de continuare a lui \"coffee and cigarettes\", de data aceasta modelare identitara cu alta unealta, inr-o alta materie...si o miscare inversa. ceea ce s-a dezintegrat tinde spre o noua unitate.
right?

parca o noua geometrie vrea sa se nasca din poema ta - dupa cum ti-am spus deja, pe fuga,ce-i drept, varianta hard e preferata mea - o geometrie a descatusarilor. o geometrie a distrugerii unui intreg (acustica ultimei dintre sfere), a pulberizarii lui, iar ceea ce ramane, acele tandari de diverse forme (sa le mai zic? - geometrice:) )se cristalizeaza in culorile acestui cantec trist.
e un poem de ramas bun? fiecare eu dezintegrat din fiecare tu...adio eu, adio tu, asa cum ne stiam.
acum vei putea sa zbori din nou, pasare libera.
cu mult drag,
tot eu.

nuante, arome, subtilitate.
interesant si frumos totodata : fata facuta tandari, imprastiate in privirile strainilor. m-a surprins aceasta imagine, foarte graitoare de altfel :)
remarc si atmosfera notpii cu luna si miros usor exotic...e ceva nou si aici. :)

intamplator soarele straluceste si aici, sclipicios pe toate frunzele astea tomnatice si uscate prin care imi place sa imi ascund privirile.
...cele mai frumoase sunt culorile...dar tu stii asta :)
o poezie usor nostalgica, de o tristete dulce, pe care nu imi amintesc sa o mai fi simtit in poemele tale anterioare...ceva se schimba, dar, nu uita, this is your life :))
si da, mai sunt pe aici. tu?

Mihai, credeam ca mai lucrezi pe traducerea mea, dar vad ca ai lasat-o nemodificata :)
Ultimul vers l-am tradus in prea mare graba si am schimbat sensul, cred ca totusi nepermis de mult. Cum ar suna:

Stingand acele plasmuiri asa cum ar fi stins sclipiri de lumanari
Iar dimineata neinduratoare le risipi in cele patru zari. ?

Este, in orice caz, mai aproape de sensul intentionat de tine :)
In rest, multumesc.

Draga Mihai, in calitate de entitate responsabila am sa-ti raspund „cu multa placere“, am intuit si mi-am dorit un dialog intre Florin si tine. Faptul ca el a luat nastere vi se datoreaza, iar eu traiesc bucuria de a-i fi martora plina de admiratie.
As vrea sa-ti multumesc pentru asta. Si sa ii multumesc lui Florin.
In ce ma priveste, mi se pare ca ai reusit, prin sugestie si referiri subtile la adresa mea, interlocutoarea ne(mai)vazuta, ca sa te citez inexact, sa creezi un soi de aura misterioasa. Daca nu pentru Florin, care, asa cum spui, probabil ca si-a dat seama cine este persoana asta ascunsa dupa tacere, dar o tacere prezenta, semnalata de tine, macar pentru eventuali alti cititori ai « Sunetului » tau si a comentariilor din subtext. Personal, m-ai facut sa ma simt ca un erou de roman, autor din umbra al unor conspiratii incalcite, urmarind desfasurarea evenimentelor dintr-o postura de absenta plina de semnificatii. :) (romantica incurabila, dar tu stii asta si, fiind pe pagina ta, am voie, zic eu, sa ma alint ; daca ai obiectii, le astept cu interes :) )
Florin, intamplarea a facut ca eu sa te intalnesc pe site inaintea lui Mihai si singura mea contributie a fost faptul ca i-am impartasit, imediat ce mi-a fost posibil, descoperirea mea, facandu-l atent asupra poemului tau instelat. Restul va apartine.
Eu desconspirata nu pot decat sa va spun ca voi urmari si de acum inainte cu incantare dialogul vostru si, pentru a da curs invitatiei tale, Mihai, (pentru ca in ultimul tau comentariu te adresezi cu persoana a 2 a plural, ma simt astfel, inclusa), am sa imi permit interventia, atunci cand voi avea ceva de adaugat/intrebat.
Deocamdata astept cu sufletul la gura raspunsul lui Florin (la comentariul tau, desigur.) Si tot sub umbrela lui “deocamdata”, eu m-am metamorfozat din « cititoare secreta » in cititoare “guraliva “.
Cu drag,
A voastra desconspirata
Adela.

oare si tu esti un astfel de inger paun? :) Foarte frumos poemul tau, atata cat imi permite o prima sau a doua lectura sa descifrez. Insa trebuie sa remarc deosebita expresivitate si placuta melodie a versului si incursiunea in sub-straturi mistice, menite sa atinga, in profunzime.
Felicitari pentru un poem viu.

nu te dezici de forma preferata.
frumoasa de-constructie, vin si spun. e placut sa te citesti in oglinda...multumesc. :)

...la existentialism :)
interesante jocuri de imagini si intersectari de semnificatii.
am sa mai revin, curioasa fiind de felul meu ;)

nenea Einstein nu cred ca mai poate sa se supere...:))
no, pai, cat despre harcea parcea stim noi pe cine ce de ce.nu de asta m-am amuzat, ci de inspirata expresie \"obiect- subiect sinteza\" din comentariu ;)
pace.

auzi, mai, obectu´ asta de subiect sinteza carele ma aflu pe plai kidd-ic ca nici nu ma stiu sa ma umflu in pene sau sa ma supar, zau asa! :)) mai scrie, alutzo, si despre altii!! ma dai in... vileag cu asa poeme, parol! :)
iaca bag in viteza a cincea si ma duc naibii sa-mi asum conditia, stiu eu care ;)

Si uite asa il citesc pe Claudiu Banu citit de Bogdan Geana. Prin ochiul tertului :) O experienta care ma imbogateste, in orice caz, eu fiind in mod obisnuit un cititor al lui Claudiu Banu si critic de ocazie, atata cat ma pricep.
Multumesc pentru ca mi se ofera aceasta viziune care aduce in lumina noi posibilitati de interpretare. Un eseu din care pot invata.

nu ma pot abtine sa nu zambesc, pentru ca incep sa-mi creasca pe sira spinarii niste aripi sclifosite de MUZA. :)))
bine zis, bine descris.
finalul....hmm, esti sigura? te-as contrazice, totusi...
imaginea insa e foarte faina.
cat despre nenea Musil, n-are rost sa-i ridic eu osanale aici, dar buna sintagma-sinteza.

ei na. eu zic ca e bine si asa. in plus, ne intelegem. nu am afirmat ca nu am priceput mesajul \"simplist\" al poeziei. ba chiar ziceam ca sunt de acord cu tine, principial vorbind (am scris, rosu pe galben, parol!) si subscriu la toate \"sa nu\"-urile.
Ce am adaugat discutiei noastre am facut-o de dragul complicitatii ludice dinspre care tocmai ne faceam cu ochiul ;)
Dar, sigur, nu voi \"lungi\" dincolo de vointa autoarei :)

no, bun. :) got the message, sa faci mai des cu ochiul ca altfel...:))
in rest, preferintele nu se discuta, iar complicitatile, asisderea :))

...la care se adauga doua bucati ochi deschisi cat cepele de apa, cel putin, si iese niscaiva viata faina...de ar fi asa simplu...
de acord cu tine, si anume la modul principial.
Fericirea este sublimul ideal uman. Nu? Cati ajung la ea, ca sa ma exprim a la \"iarna nu-i ca vara\", e alta problema, strict personala.
Cat despre modul de viata \"tipic copilariei\"..hmm...aicea imi miroase nitelus a tendinta adulta de reintoarcere la copilarie, dorinta de a iesi de sub jugul responsabilitatii etc...(a se aprofunda pe la un Pascal Bruckner, par example, cu a sa \"Tentatia inocentei\" - ca nu ma pot abtine sa nu ma gandesc si la acceptul asta al intregii discutii ...:) Si acolo e vorba de ghiontul pe care il simtim - si anume- in spate de a o lua vasnic la sanatoasa. escapism, regresie. Ma rog, psihologie la puterea n).
Idealul insa ramane.
La fel si speranta.

ce mi-e si cu memoria mea...:)dar, oricum, consider ca acea neprihanire (pe care nu cred ca a inventat-o Patapievici) tradusa prin imbratisarea vietii - cu inima curata - se poate aplica la orice om, cu orice varsta...sau, mai bine spus, poate tindem spre varsta unica a neprihanirii, a traiului intru dumnezeire.
Dincolo de acea varsta exista timpul.
Cronologia.
Finitudinea.

Sper ca te-am inteles...
Yes, I do like it :)

aproape ca am ramas fara rasuflare...aramie. Mi-a furat-o poemul asta pe toata, lasandu-mi ultimul strop pentru a putea scrie aici cat de mult mi-a placut...:)
Ma bucura jocul nostru si provocarea \"creatiei absolut irationale\". Imi place jocul versurilor tale, imi place jocul anamnezic si jocul cautarii :)
in rest....ma mai gandesc. poate chiar o sa iasa ceva :))