Adam Rares-Andrei

într-o noapte s-a făcut zi și prânz, iar soarele, după-amiază, a produs o așa noapte, încât am realizat cât de bine ar fi să te întâlnesc într-o dimineață și să te păstrez, până când soarele

un călăreț a uitat sabia în drum și melcii și-au făcut cochilia cea mai scumpă din mânerul ei iar ciocârliile sâmbăta își așterneau partiturile în tăiș. îmi spuneam, asta e sabia din drum cu

nu e o zi ca oricare alta ochiul meu vede mai mult înainte nu sunt acel tocilar căruia să i se taie picioarele atunci când te vede tu, femeie de 40 de ani căsătorită dornică de fire tânără eu

și dac-aș fi mănunchi de piele-ntoarsă și dacă în surghiun curea m-ar pune blugii tăi apropiați câteva găici să umplu cu mâna ar trebui să mă strângi cu mâna pielea ta ne-ntoarsă pielea mea

e o zi normală, maestre. principesa margareta va face parte din plenul parlamentului româniei, rapid bucurești a scăpat de faliment, pe facebook încă se mai face mișto de dumnezeu, în metrou se

când plângi, pământul e un cer care absoarbe, iar ploaia doar ceva ce te imită.

pe orice jumătate de bloc însorită există o pasăre ca un steag. își bate aripile stânga dreapta și-așteptăm la ea zborul care nu mai vine, știți, ea mult ar cânta de-am sta să privim

a fost odată camera în care ne uitam penele erau mii de poze pe masă din mine perforau toate, ardeam pe rug cu oceane pe gene te-am mușcat de gât și-au țâșnit cheile de la ușă am ieșit pe câmp

femeia cu buza tăiată este o femeie indecisă născută din stele tăiate și care râde întocmai pe din două la fel cum se împarte soarele la apus între clădiri și oameni ea nu se plânge de însemnul

Motto: "cât timp exiști tu, dumnezeu poate să lipsească" știi 'n-am nevoie de amintirea ta, te vreau pe tine aici.' și de atunci strada a devenit un mormânt pe roți de atunci am uitat de când

înainte să-mi las veninul îți spun că ești cea mai ușoară pradă și tu mori și ție nu-ți este frică înainte de orice cascadă aștept să se termine apa și-apoi devin hrană jertfă și ardere de

dă-mi să calc cu tălpile tale sunt curios cum se simte țărâna sub ele și ce porecle primesc femeile ce nume și prenume află și uită totodată sunt sigur pământul are o limbă nouă pentru

când sar în fiecare seară peste blocurile astea cu sufletul în brațe nu o fac ca să îl scot la aer și nici ca să îl plimb ca pe un pet ci ca să se convingă singur că nici măcar așa nu se

de câte ori pleci de la fereastră, ajungi diferită în cameră. cortina ți se trage în față, se fredonează, se cântă pe alocuri și tremuri ca un om mare, se plouă, se cicatrici comestibile și

e ziua în amiaza mare iar eu și cerul încă negociem cine să tragă primul trage tu îmi spune cerul trag îi spun eu dar nu știu în care jumătate să trag ce contează stai nu trage a zis cerul nu

aș putea să fiu un clește de rufe aruncat într-o pungă de plastic tu într-o zi să mă scoți, să-mi caști gura iar eu să apuc cu toți dinții rochia ta cea mai frumoasă.

e a doua oară când ne despărțim de data asta mă-ntind așa cu fața la pământ și o să-l sărut până când i se vor toci mineralele până când o să urli de durere pe din-afară că pământul ți-a luat-o

Aseară am scris despre tine, astăzi scriu despre altcineva. La mulți ani, iubito, arăți la fel de bine ca ieri! La mulți ani, îți spun și ciocnim două turnuri gemene pline cu

la un pahar de gin s-a scris toată istoria lumii s-a scris moartea unora sub diferitele forme de crimă legală la un pahar de gin au plecat păsările migratoare și chiar și acum când românia te

vanitatea măsoară câte un chip, câte un morfem singular de femeie, vanitatea e surdă. într-un perimetru mă scald cu unghiile încătușate unghii de ciment, îmi agăț centimetrul de părul

în nopțile în care nu ești se nasc sculptori celebri. cu degetele lor lungi lovesc în pietre ca și cum ar lovi cu dălți împrumutate tu mă iubești separat eu te iubesc separat iar între noi se

oamenilor le curge sânge din nas însă numai prin nara dreaptă pentru că iadul nu e sub pământ ci pe obrazul drept al omului unde e cald și unde se distinge iubirea care îi curge prin nara