Poezie

danturi

- caniculi reci -

1 min lectură·2 iunie 2009

Mediu

îmi așez memoriile pe frunte ca pe o blană de miel jupuită agățată în gard

ploua în mine cu găleata

vânturi de lână și vânturi turbate

plouă cuvinte și cârduri de corbi nemuritori,

am cearcăne de părinte

și riduri de câine credincios,

mâini care tremură

gândesc prin ele ca prin cabluri de curent

ce duc tot spre tine.

toate lițele duc spre tine

toate gumele și surprizele de anul nou

toate melodiile

mi-e frig de galben și strâng ca un mort palmele la piept.

vinul a prins rădăcini în mine

sunt graurul de miază-zi

alerg pedestru și am toată școala in mine

toate bancile

tot cuprinsul ..

ma dezleg de gâtlej și de piele ca de niște amintiri cu tine

simt că beau toată tâmpla,

toți câinii se-adapă cu mine

de acum vreau să te temi

și să asculți rânduri și rânduri

viețile nu încep niciodată

doar morțile prind culoare

toate drumurile duc spre tine.

001.573

Adam Rares-Andrei. “danturi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adam-rares-andrei/poezie/1839871/danturi

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.