Poezie
oui, encore!
- dimensiunea vidă -
2 min lectură·
Mediu
mă țineau strâns legat
și eu,
cu pieptul deschis ca o epavă,
priveam cum astupau în el tot trecutul:
au spus ei,
că e mai bine să salveze omenirea de prunci,
și-n piept îmi adânceau mai mult tot iadul..
mi-au evacuat plămânii, iar inima cu primul lift a mers departe,
atât de departe încât în urma ei lăsa o dâră roșie,
o dâră temporară
de vin și de alge,
mă simt abătut-
vedeam deasupra mea trecând submarine și delfini
ce-și ancorau ideile în mine
ca niște ciocârlii fumând în fotoliul lor...
aveam nevoie de tine atunci.
să-mi aduci toate legiunile de vânturi de demult
și pe Dumnezeu,
să-mi aduci femeie, tu, limbile acelea care ne arătau secundele,
zonele,
vreascurile:
aveam nevoie, nebuno, să îmi cânți ceva,
să plângi-
acum, după 7 ani, când ritualul cere să fiu dezgropat,
sunt prins în lanțuri de iederă,
de flăcări,
sunt mort de 9 ori, de vară, de sânge.
aș fi cadavru în neguri și vicii,
dar spune să n-arunce peste mine pământul,
mi-e bine-n casa ta, la urechile câinelui tău..
și-n zarva ploii:
pic,
pic,
șiroaie de morți și de mașini,
mă afund în piept ca un accident în sicriu,
mă întind peste tot pământul și-mi așez unghiile...
și-mi așez venele.
063.577
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adam Rares-Andrei
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 208
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 37
- Actualizat
Cum sa citezi
Adam Rares-Andrei. “oui, encore!.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adam-rares-andrei/poezie/1837186/oui-encoreComentarii (6)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ARsi ce intelegi prin balast?
0
MRcu balastul meu cu tot:
mă țineau strâns legat
cu pieptul deschis ca o epavă,
priveam cum astupau în el tot trecutul
să salveze omenirea de prunci
și-n piept îmi adânceau mai mult tot iadul
inima a plecat abătută
în urma ei lăsa o dâră roșie,
temporară
vin și alge
deasupra mea treceau submarine și delfini
atunci aveam nevoie de tine
să-mi aduci toate legiunile și pe Dumnezeu
să-mi aduci femeie vreascurile
să îmi cânți ceva
să plângi nebună
ritualul cere să fiu dezgropat
prins în lanțuri de iederă,
mort de 9 ori
de vară
de sânge
cadavru de neguri și vicii
dar spune să n-arunce peste mine pământul
mi-e bine-n casa ta
la urechile câinelui tău
în zarva ploii
pic
pic
șiroaie de morți și de mașini
mă afund în piept ca în sicriu
mă întind peste tot pământul
și-mi așez unghiile
și-mi așez venele
al tău
mă țineau strâns legat
cu pieptul deschis ca o epavă,
priveam cum astupau în el tot trecutul
să salveze omenirea de prunci
și-n piept îmi adânceau mai mult tot iadul
inima a plecat abătută
în urma ei lăsa o dâră roșie,
temporară
vin și alge
deasupra mea treceau submarine și delfini
atunci aveam nevoie de tine
să-mi aduci toate legiunile și pe Dumnezeu
să-mi aduci femeie vreascurile
să îmi cânți ceva
să plângi nebună
ritualul cere să fiu dezgropat
prins în lanțuri de iederă,
mort de 9 ori
de vară
de sânge
cadavru de neguri și vicii
dar spune să n-arunce peste mine pământul
mi-e bine-n casa ta
la urechile câinelui tău
în zarva ploii
pic
pic
șiroaie de morți și de mașini
mă afund în piept ca în sicriu
mă întind peste tot pământul
și-mi așez unghiile
și-mi așez venele
al tău
0
ARpai, pune-i titlul si posteaz-o...:))...versiunea asta a ta n-ar fi frumoasa de n-ar avea un tipar...
0
ARpai dak n-ar fi fost tiparul nu ai fi avut p c s faci versiune...oricum nu ma supar...si rasul c valoare are aici?
0
mi-a plăcut
de-ai mai renunța la ceva balast
ce text pe cinste ar ieși...