nevoia de tine

ai dat cu pumnul în mine nu știi că atunci când dai cu pumnul e ca și cum ai da cu o pasăre

nu știi că ciocul ei nu se poate hrăni cu carne și sânge

iar găurile făcute în mine nu pot respira aer curat?

tu nu știi că atunci când dai cu un pumn strâns ca o menghină

e ca și cum ai da cu un plug într-o brazdă de pământ

și că oricât ai încerca pământul nu se mai face bolovani?

nu știi că plugul de fier rămâne plug de fier

și că pământul arat rămâne pământ arat?

oh da tu le știi pe toate mai bine decât oricine.

tu știi că sângele e ca un must și carnea ca o stradă cu zăpadă neatinsă

tu știi că până azi nu aveai pumni însă deodată ai împrumutat

și ca și cum aș fi un nevoiaș

mi l-ai înfipt în piept să mă desfăt

și-apoi ai spus

să faci cumva să-napoiezi tot pumnul unde-a fost.