dor de neputință

imi place ca incerci, ca experimentezi. dar aici nu cred ca a iesit prea bine.
in primul rand pentru ca sunt multe probleme de prozodie (rima: gand-pamant; plisc - vis, etc) si de masura, de ritm.
ar fi fost mai interesant sa incerci cu o prozodie mult mai subtila, mai interiorizata.
dincolo de asta, limbajul si metafora rateaza un pic. e prea pretentios, prea sententios.

oircum, salut experimentul.


raul

luate singular, da, rimele nu merg. insa la lectura cursiva, rimele merg bine. de ce ti se pare ca nu se incadreaza ca ritm si masura? astept sfaturile tale. sau un exemplu chiar.

de exemplu aici:

stăpân pe ape: nu zâmbesc. tălpile-mi vor pământ.
aș sta și-aici, în barcă doar, de-ai coborî prin gând.

problema e la "tălpile-mi", accentul cade nefericit pe prima silabă. cred că ar merge un cuvânt unde accentul să cadă pe a doua. poate "torpile" :)) e adevărat, asta e singura care mă deranjează tare la nivel de ritmicitate.

apoi
mai sunt probleme de conținut care nu mă conving (vocea si metafora mi se par invechite si fade, sorry. inca de la inceput: marea noptii, toată visarea si calitatea de a fi visător care dă startul, tronurile, anii care trec, cum vâslim prin anii care trec). na, poate exagerez si pur si simplu nu e stilul meu si gata.
oricum, ai poezii mai bune, asta e cert.

te salut.


ps: am citit si cu voce tare, nu m-a convins, oricum.

revin ca sa inchei: mi se pare mult prea cuminte. tipul asta de expresie permite sa te joci foarte mult cu ce spui. tipul asta de poezie in forma fixa, in care servesti cate o idee pe fiecare vers si scoti si rima mi se pare ca e cumva naiv. ca ritmul ala interior si puternic sa fie resimtit, forma nu trebuie sa subordoneze atat de radical continutul. or, la tine, cam asta se simte.

ok, am bagat la cap :))
oriucm, da, nu o sa fac cariera din tipul asta de poezii, a fost o incercare.
insa am mizat si mi-am asumat asa cum e ea.