Poezie
niciodată
1 min lectură·
Mediu
și au venit corbi de aramă să lovească în geam
și geamurile s-au strâns ca două aripi de tânăr,
ca două oglinzi nemișcate și eram eu, erai tu,
eram noi și lângă patul nostru ploua toată vremea,
apoi ai mai fost din nou tu și o dimineață,
iar eu nu ți-am spus că atunci era marți
și nu doream decât să-mi aduci o ceașcă de cafea pe o tavă.
023.115
0
ca două oglinzi nemișcate și eram eu, erai tu,]....ma gandesc la acele imagini din oglinzi: impalpabile, fara glas, gust, miros...si niciun logos nu le locuieste.
mai trec,