Poezie
don\'t panic
- ultima -
1 min lectură·
Mediu
au crescut anii ca fire de iarbă
ca un sânge fără trup ridicându-se din pământ
fără tulpini, fără gheare
au crescut îngerii în aripi ca o dimesiune atipică.
e un val de imagini sterpe și ude,
o lună vâscoasă
în care albul ia parte la nunta lui negru.
012.482
0
Comparația din primul vers am întâlnit-o însă repetată mult în romanul autobiografic \"Animalul inimii\" de Herta Muller, ea fiind și poetă (ce reprezintă curentul spațialismului poetic, poezia vizuală). Poate fi impregnat debutul poemului cu mai multă amprentă imagistică personală.
dime(n)siune
Pare și un mic SF. Biografia e suprapusă prea brusc peste un peisaj (chiar dacă acesta e imaginar). Dar poemul funcționează din toate supapele, are destul sânge!