Părinte-al meu,...privește-mă !
Sunt EU - fiul cel rătăcitor;
Aprinde focul și-ncălzește-mă
Și adă-mi apă din izvor.
Aprinde lumânare în pridvor
Să vadă cerul c-am venit acasă,
Căci, obosit
Odată am întâlnit un înger -
Era trist.
M-a privit pierdut și a zâmbit.
În ochii mai purta încă
un petec de cer senin.
Avea o aripă frântă -
un copil tocmai îl lovise cu-o praștie,
crezând că
Am obosit!
Mă dor cuvintele din sânge.
Cu talpa gândului rănită
Îmi calc pe-o inimă zdrobită,
Ce miezul moale-ncet și-l frânge.
Am obosit!
De-atâtea frunze spulberate,
Mă dor copacii mai
Vino iarnă, mai curând
Să-mi îngheți acest pământ,
Și-n zăpada de pe câmp
Să-mi îngrop tâmpla adânc.
Și să-mi torni în sânge ger
Prin fereastra mea de cer,
Să-mi răsară flori de gheață
Peste
\"- Orișicine are-un preț
Mai real sau mai răzleț \",
Zise-odat\' un înțelept
Ce-și avea prețul în piept.
Și tot căuta de zor
Prețul florii din pridvor,
Ca s-o vândă în obor
Pe vre-un vis,
Toamnă - vrajă de cristal,
Þi-ai întins bruma pe deal,
Iar pădurii i-ai șoptit
Pân\' ce frunza s-a topit.
Tu - amanta ideală,
Ai băgat poeții-n boală,
Și în sânge le-ai turnat
Plânsul tău cu
Ca un sfinx fără picioare,
Ochiul meu înfinge-n zare
O privire scrutătoare
Peste-a muntelui visare.
Piramida ființei tale
Îl îmbie cu cristale
Și cu stele ancestrale
Din trecute vieți
Mă gândisem spre sfârșit,
Unde,când și ce-am trăit.
Și-mi zisesem eu în minte
că ce-i cald nu e fierbinte.
Și-mi venii așa deodată
să-i dau vieții o corvoadă,
și-i spusei eu cam așa :
Uite,
Þi-am pus în palmă curcubeul meu,
Dar ai crezut că-i doar un vis,
Și i-ai zdrobit culorile ca un ateu
Ce ușa către cer și-a-nchis.
Þi-am pus pe tâmplă-o dimineață,
Dar ai crezut că-i doar un
Într-o zi, un fir de jar
Sufocat în cenușar,
Întâlni un vânt pribeag
Ce i se lovi de prag.
Fiind un element de foc,
Jarul iniție un joc,
Iar vântul, curios din fire,
Își dădu foc la
Îmi iau visele și le zidesc
printre cărămizi de suflet.
Poate că într-o zi
nimic nu se va mai nărui.
Și-atunci va fi ziua judecății mele,
când sufletu-mi va sta drept
privindu-se în ochii pe
Într-o zi
mi-am descălțat sufletul
și am pășit pe iarba-ți verde,
N-am știut
că pășeam cu călcâiul lui Ahile.
Nu,...n-am știut.
N-am văzut spinii rozelor
ascunși sub roua de himeră.
Am crezut
Mă privea haosul printr-un ciob de sticlă,
Iar Tu mă chemai pe nume
Atunci...demult,
Când cerul era doar o pată de cerneală,
Iar noi eram două condeie aruncate-n aceeași călimară
Pe autostrada inimii mele
Sentimente zboară-n stele,
Dar la intersecția gândului amar
Îmi frânează iar și iar.
Carambol sper să nu facă
Pân\' ce mintea o să-mi tacă,
Și de ai
Simt cum îmi zace poezia
agățată de ramurile gândurilor,
ca un liliac într-o veche catredală.
Pândindu-mă pe mine,
eterna sete-i crește sub aripă
ca o icoană de cristal.
În noaptea ce-o să
Suntem doi călători rătăciți
Într-un vis de gutuie amară
Ca doi copacii desfrunziți
De-a gândului rece povară.
Parfumul visului ne poartă
Lumini și umbre de făclie,
Dar zarea noastră e prea
AMOR DE FRUNZÃ RUGINIE
Amor de frunză ruginie -
Nu te cunosc,dar zborul meu te știe.
Ciudată poartă străvezie -
De ce zăvorul tău mă-îmbie?
Oglindă mută a munților mei -
De ce-mi prefaci
TRÃDARE
Cică,...pădurea se-nțelegea cu un izvor:
\'-Văzuși măi frate ce-nseamnă trădător?
I-am dat pe fiul meu Stejarul,să-și facă coadă la topor,
Și-acum mă zbuciumă amarul văzând copiii mei
Patru albe stele
Lucesc în mistere,
Patru felinare
Þi se-aprind în cale.
A visa - visare,
A cânta - cântare,
A mări - mărire,
A iubi - iubire.
Cu visare a iubi,
Prin cântare a
Povești nemuritoare suntem toți
De la bunici pân\' la nepoți,
Eu sunt, tu ești, El este -
Același verb, altă poveste.
Ca pietrele-ntr-o albie străină
Întrezărim prin ape o lumină,
Și anii
- Þine-ți coasta înapoi
Și dă mărul naibii ‘ncoace.
Ne-om vedea în viața de apoi
Când Iubirea ți s-o coace.
- Eu cu Cain și tu cu Abel,
Tu cu sabia, eu cu mărul,
Eu născând, tu la
Sunt atâtea lucruri pe care le gândesc,...
Și totuși nu știu DE CE te iubesc.
Ies afară și mă privesc pe geam ca pe-un străin,
Și vad că-n piept îmi înflorește dureros un crin.
Și-atunci mai
Freamătă apa-n talazuri
Orbită de vise nătânge
Răsunând in cascadă,
Bizar și răzleț călător,
Întinsă ți-e pânza de jar,
Dospind în cuptorul de alabastru
Dogoarea visării își cântă
Eterna-ți
AC